Zile de carton - Sorin Cerin

Volumul de versuri Zile de carton de cunoscutul scriitor si filosof Sorin Cerin releva forta creatoare a unui poet de mare valoare. Iata ce spune critica literara despre poezia lui Sorin Cerin:

Prof. univ. dr. Cornel Ungureanu: Sorin Cerin propune un discurs poetic despre felul de a trece „dincolo”, o reflectie si o ingandurare care are nevoie mereu de majuscule. Cu majuscule, cuvintele pot sa suporte accentele apasate ale autorului care paseste. cu atata energie, pe taramurile frumos traversate de cei inzestrati cu harul preotiei. Sorin Cerin ritualizeaza timpurile deconstructiei poetice, daca e sa intelegem cum se cuvine desfasurarea versurilor sub steagul titlului.

Prof. univ. dr. Ion Vlad: Sorin Cerin si-a definit poemele din volumul Marile Taceri „poezii de meditatie”. Fara indoiala, reflexivitatea e dominanta creatiei sale, prezidate de interogatii, revolta, nelinisti si o dramatica cercetare a TACERII, topos al indoielilor, al cutezantei si al aventurii spiritului in permanenta cautare a adevarului; poezia sa urmeaza unei axiologii de un intens dramatism. E lirica luciditatii, a meditatiei si a lirismului autentic.

Conf. univ. dr. Calin Teutisan: Poezia lui Sorin Cerin declama o fatala nostalgie a Sensului. Gandirea poetica incearca recuperarea lui, din fragmente disparate, readuse la un loc prin travaliul liric, inchipuind o posibila harta reconstituita, fie si fragmentar, a lumii, dar mai ales, a fiintei. Metaforismul neovizionarist este cadrul de referinta al acestor poeme, traversate, cand si cand, de parabole ale realului, „citit” in cheie simbolica, dar si ironica. Cinismul lipseste cu desavarsire din versurile lui Sorin Cerin. Aceasta inseamna ca personajul liric ce cuvanta in paginile de fata, mai exact constiinta lirica, pune o presiune etica asupra realitatii, fortand-o astfel sa-si asume propriile adevaruri uitate.

Prof. univ. dr. Cornel Moraru: Profet al neantului existential, poetul face parte din categoria moralistilor, rezumand intr-o maniera fulguranta precepte aforistice si proiectii aspre dintr-o viziune extatica de sfarsit de lume. Meditatiile sale dezvolta o retorica furibunda pe tema „nonSensului Existentei”, desi exprima mai mult indoieli decat certitudini si intrebari decat raspunsuri. Intensitatea implicarii in acest demers liric atinge, pe rand, cote extreme: de la jubilatie la sarcasm si de la indignare, din nou, la extaz...