Zei de lut - Silvia Osman

pod
ma-nchid in podul mintii tale
si printre gene-mi curg ideile
fluid,
adorm cu gandul sufocat de cale
si ma intind pe versuri
tresarind;
arunc in joc un pumn de scoici si sare,
pe mal de drum intins
pustiu cascand,
cu tampla sprijinita pe un cot de mare,
stergand in colt de ochi
suras plapand;
alunec pe cuvant o umbra
fara soare
si ma petrec cu verbul
alegand un rost,
sa sprijin panza mea cu praf de stele
pe puntea ce-ai trecut
intre vom fi si-am fost;
desprind din podul palmei tale
nervuri,
sa-ntind peste cuvant navod,
cu gandul prag de netrecut
in chip de stare
si suier peste timp
zalog si pod.
 

RECENZII