Cand Doina Jela se hotaraste sa scrie un „jurnal de lasare la vatra”, in haosul si agitatia din redactia editurii unde lucreaza isi face aparitia Rafael, o veche cunostinta a ei, si ii lasa un manuscris misterios in vederea publicarii. Din acest moment, pe masura ce il citeste pentru a-i face un referat, paginile din jurnalul ei se impletesc cu cele din manuscrisul lui Relu-Rafaelu, iar ceea ce era initial o obligatie, personala si de serviciu deopotriva, devine o veritabila provocare pe masura ce descopera ca personajele sunt reale si, mai mult, ca le cunoaste. Vlad Cernescu, Letitia, Ioana, Valeria si Rafael sunt adusi laolalta de repartitia ca profesori la un liceu dintr-o comuna de pe malul Dunarii, nu cu mult timp inainte de revolutie. Povestile lor se intretaie, legaturi nebanuite ies la iveala, iar micile istorii personale se prelungesc pana in prezent si compun istoria mare a ultimului sfert de veac, avand in centru Villa Margareta, un loc al pasiunii inflacarate, dar si al marilor dezamagiri. In romanul Doinei Jela fictiunea si realitatea se contopesc intr-o poveste emotionanta si tulburatoare.
„21 decembrie 1989. In cancelaria unei scoli comunale dobrogene se depun semnaturi pe o declaratie de infierare a Timisoarei. Un intirziat intra vijelios si anunta caderea lui Ceausescu. Clipa providentiala pentru eroina romanului (voce naratoare, mereu sugrumata de o vina nedeslusita): are sansa de a trai dislocarea istoriei si, mai ales, norocul de a fi scapat de ticaloasa iscalitura. Vestitorul, ins carismatic, intruchipind, cu poemele rebele si boema lui extrema, fronda intelectuala sub dictatura, pleaca spre Bucuresti, gonind frenetic pe o motocicleta. Tinara colega i se alatura. In capitala, oamenii sint pe strazi, cei doi se pierd in invalmaseala si femeia ramine sa orbecaiasca singura prin multimea peste care a cazut noaptea, un glont strapunge o frunte sub ochii ei, iar ea cauta un refugiu si o noima. Dupa decenii traite departe de tara, nu a aflat inca o noima. Se intoarce si coboara in timp, spre a regasi cararea pierduta si pe acel barbat, disparut fara urma, poate mort. Ii sint livrate, pe neasteptate, manuscrisul-confesiune al unui turnator fascinat de victima sa, dar si intregul lui dosar de urmarire. Povestea unor iubiri imposibile si a prieteniei dintre doua femei cu vocatia absolutului, rupta abrupt ca un eu schizoid, se tese in jurul celui cautat odata cu revelarea mecanismelor perverse ale suspiciunii, tradarii si delatiunii ca mod de existenta. Villa Margareta este o carte despre idealism, macularea lui si drama incercarii de a regasi credinta in rostul adevarat al vietii.” (Gabriela Omat)
Doina Jela este jurnalista, editoare, traducatoare si scriitoare. A coordonat colectiile „Procesul comunismului“ de la Editura Humanitas si „Actual“ de la Curtea Veche Publishing. A fondat Asociatia Ziaristilor Independenti din Romania, filiala romaneasca a Asociatiei Jurnalistilor Europeni cu sediul la Bruxelles (AEJ). A contribuit la numeroase volume colective: Vinzatorul de enigme (1993), Analele Sighet (1997, 1998, 1999, 2001, 2002), Cum era? Cam asa... (2006), Cartea cu bunici (2007), Razboiul de 30 de zile (2007). Dintre volumele publicate mentionam: Cazul Nichita Dumitru. Incercare de reconstituire a unui proces comunist (1995), Aceasta dragoste care ne leaga. Reconstituirea unui asasinat (1998, 2004), Drumul Damascului. Spovedania unui fost tortionar (1999, 2002; carte ecranizata de Lucian Pintilie in Dupa-amiaza unui tortionar, 2001), Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste (2001), Afacerea Meditatia Transcendentala (in colab. cu Catalin Strat si Mihai Albu, 2004), Ungaria 1956: revolta mintilor si sfirsitul mitului comunist (coord. in colab. cu Vladimir Tismaneanu, 2006), O suta de zile cu Monica Lovinescu (2008). La Editura Polirom a mai publicat Telejurnalul de noapte (1997; ed. a II-a, Vremea, 2005) si Villa Margareta (2015).
RECENZII