Vieti marunte (Sandor Zsigmond Papp)

Intr-un oras fictiv, locuitorii – romani, maghiari si germani, adunati cu totii sub umbrela imperativelor dictate de vremurile in care s-a intimplat sa se nasca – traiesc sub teroarea istoriei: de la nesiguranta din anii de dupa sfirsitul razboiului, pina la caderea comunismului si inceputurile unei vieti noi, de care oamenii ar fi gata sa se bucure, daca ar reusi sa vada dincolo de harababura iscata. Personajul principal al romanului este, neasteptat, un apartament, 24, de la etajul al doilea, de pe strada Straduintei, numarul 79. Apartamentul isi schimba locatarii cu indiferenta cenusiului reavan, imbibat pentru totdeauna in pereti: un delator sinucigas, un stab de partid scapatat, un tortionar pe care schimbarea de regim nu-l impiedica sa-si vada de-ale lui, cum stie el mai bine.

 

Traducere din limba maghiara de Marius Tabacu

 

„Daca ne imaginam fericirea ca pe un lac, cum poate ea sa incapa mai tirziu intr-un paharel de palinca? Dar nu mai are nici o importanta. E o inselatorie delicata si inevitabila a vietii, care nu poate fi nici masurata, nici cintarita, pentru ca nu exista o unitate de masura acceptabila, e doar plina de taine, de mii si mii de nuante ale intunericului.” (Sandor Zsigmond Papp)

 

„Una dintre calitatile esentiale ale romanului este dorinta sugubeata si capricioasa de a povesti, prin care cititorul simte nemijlocit atmosfera imbicsita a arsitei orasului, inspira mirosul sarmalelor, care napadeste toate cotloanele cladirii, se lasa ademenit de sfircurile intarite sub bluze sau isi simte talpile spintecate de noroiul pietrificat.” (Irodalmi Jelen)