Viata si umbrele ei - Gina Mihaela Luna

In fata unui diagnostic tulburator, ce resorturi latente pot deveni o strategie de infruntare a necunoscutului, redutabila prin perseverenta si determinarea ei?
Sunt legata prin locul nasterii (Targu Jiu), al copilariei (un sat din Dolj), al adolescentei, studentiei si primei tinereti (Craiova) de o zona frumoasa, cu un trecut marcat de evenimente esentiale si de nume mari ale spatiului nostru istoric si cultural: Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu, Constantin Brancusi, Marin Sorescu …
 Noblesse oblige as spune cu umor, modestie, dar si intima mandrie, considerandu-ma o infima componenta a acestei lumi care mi-a conferit identitate, un milimicron cu locul lui totusi prestabilit intr-o structura tesuta din materie, timp, viata, fapte si sens. Este modul meu de a ma percepe in circumscrierea atator universuri, de la cel de necuprins cu mintea pana la cel al intimitatii proprii, si acesta, in mare parte, o necunoscuta cu care trebuie sa convietuim.
Avand in minte uimiri, intrebari, temeri, complexul de raportari la miracolul acestei lumi, am ales sa ma limitez la ceea ce-mi este accesibil, viata mea simpla care, asemenea vietii oricui, este in sine insasi un univers. Am ales sa o iubesc si sa o cinstesc ca pe un dar unic si miraculos, asa cum este ea alcatuita, din intamplari pe care le consideram banale, din sentimente si relatii care ne mentin la un nivel de existenta firesc, din gesturi, constiente sau nu, care…
E viata mea, o iubesc, fac cu ea pactul increderii reciproce si al devotamentului perpetuu. Ne-am dorit amandoua sa va prezentam un episod care ne-a pus la incercare puterea de a intelege si de a rezista. Ii cautam inca sensul care speram ca se va limpezi. Eu, minuscula in marea alcatuire a lumii, indraznesc sa spun, cu sinceritate, cu simplitate si sperand in complicitatea voastra, o mica etapa recenta si deloc oarecare a vietii mele. Cred ca, in fapt, fiecare viata este o poveste, a carei relatare ne poate apropia si imprieteni.

RECENZII