Viata e vis - Pedro Calderon de la Barca

Editie in limba romana de Sorin Marculescu

 

„Calderón nu a fost un filozof de profesie, dar modul sau de a gandi invadeaza terenul filozofiei. Opera lui este plina de interogatii si continue subminari ale cotidianului, de-a lungul ei manifestandu-se o necontenita excavare a vidului, a neantului, a insubstantialitatii existentei, drum croit printr-o analiza a proceselor psihice si a limbajului care le fundamenteaza.

 

Oare nu tocmai aceasta experienta care se intrupeaza in infinita capacitate de reflectie a personajelor sale il impinge sa intreprinda saltul la credinta in Revelatie? Daca am avea la dispozitie doar dramele profane ale lui Calderón, l-am considera drept cel mai ateu dintre dramaturgi, iar daca, dimpotriva, ne-ar fi lasat mostenire doar teatrul religios, l-am judeca drept cel mai catolic. Pare inevitabil, asadar, ca imensitatea si complexitatea operei sale sa induca o stare de perplexitate daca nu ne refugiem in vreuna din numeroasele simplificari sau retete pe care modernitatea noastra le are la indemana pentru a rezolva asemenea cazuri incomode.“ (Antonio REGALADO)

„Viata e vis este un discurs dramatic filozofico-ontologic despre pozitia omului in lume si despre libertatea lui, posibila sau nu, intr-un cosmos guvernat in mai mare sau mai mica masura de legi care incearca sa intre in concurenta cu supradeterminarea divina sau chiar sa o inlocuiasca. Este un joc dramatic despre si.“ (Sorin MARCULESCU)

 

PEDRO CALDERÓN DE LA BARCA (1600–1681), unul din cei mai mari dramaturgi ai lumii, s-a nascut la Madrid la 17 ianuarie 1600. Viata lunga sub trei regi (Filip al III-lea, Filip al IV-lea si Carlos al II-lea). Tatal: Diego Calderón de la Barca; mama: Ana María de Henao. Primele studii la Colegiul Imperial din Madrid, celebra scoala iezuita (1608–1613). Studii ecleziastice la Alcalá de Henares (1614). La Universitatea din Salamanca, studiaza dreptul canonic (1615–1620). Moartea mamei (1610), si a tatalui (1615), care se recasatorise cu un an inainte. Dificil proces succesoral. Participa la concursuri poetice organizate la Madrid in cinstea beatificarii Sfantului Isidor (1620) si a canonizarii sale si a altor sfinti (1622), obtinand premiile I si al II-lea. Prima piesa databila: Amor, honor y poder (1623); tinerete agitata: in 1623 e acuzat de omucidere, scapa cu greu si cu sacrificii financiare dupa ce se refugiaza in resedinta ambasadorului german (1622). Calatorii in Italia si Flandra (1623–1625). Nou incident armat cu Pedro de Villegas, fiu de actor, pe care-l ranise luandu-i apararea unuia din fratii sai. In 1635, Palatul Buen Retiro e inaugurat cu o comedie a sa: El mayor encanto, amor. In 1636 i se acorda Ordinul Sfantului Iacob. Intre 1640 si 1642 ia parte la razboiul de secesiune din Catalonia, distingandu-se pe campul de lupta. In 1647 i se naste, dintr-o relatie neidentificata, un fiu natural. In 1651 e hirotonit preot si numit capelan la Reyes Nuevos (Toledo). In 1661 se stabileste definitiv la Madrid. Capelan de onoare al regelui. Membru al Congregatiei Preotilor din Madrid, al carei capelan superior e din 1666. Ultima opera: Hado y divisa de Leónido y Marfisa (1680). Moare la 25 mai 1681. Lasa 120 de comedii si drame, 80 de acte sacramentale si 20 de piese scurte (intermedii, laude, farse etc.).