Va place Brahms? - Francoise Sagan

traducere din limba franceza de Ana Antonescu
 
Romanul a fost ecranizat in 1961, intr-o productie remarcabila, cu Ingrid Bergman, Anthony Perkins si Yves Montand in rolurile principale.
 
Paule observa cu detasare, privindu-se in oglinda, ridurile fine ce ii brazdeaza chipul si fara regrete isi trece in revista viata de pina atunci. La treizeci si noua de ani este o femeie frumoasa, stilata, independenta, cu o cariera multumitoare in designul interior, cu un apartament cochet si un iubit de invidiat. Roger ar putea fi barbatul alaturi de care sa-si petreaca restul zilelor, insa absentele tot mai lungi si infidelitatile lui o fac sa se simta singura si inutila. In acest moment de indoiala il intilneste pe Simon Van den Besh, un tinar atragator, nonsalant, sensibil si copilaros, care se indragosteste nebuneste de ea, iar viata lui Paule isi schimba in intregime cursul.
 
„Arta e facuta sa ia realitatea prin surprindere… Ea n-ar trebui, dupa parerea mea, sa prezinte drept o preocupare. Nimic nu este mai ireal decit unele asa-zise romane– sunt niste cosmaruri. E posibil sa creezi intr-un roman un oarecare adevar senzorial– adevaratul sentiment al unui personaj–, atita tot. Sigur, extraordinara iluzie a artei este sa te faca sa crezi ca marea literatura e foarte aproape de viata, insa lucrurile stau exact invers. Viata e amorfa, literatura e formala.” (Françoise Sagan)
 
 „Va place Brahms? schiteaza extraordinarul portret al unei femei inca tinere, care ascunde douazeci de ani de experienta emotionala si cinci ani de scriitura de succes.“ (The Guardian)

Françoise Sagan si-a facut debutul ca scriitoare la doar 19 ani, cu romanul Bonjour tristesse (1954), distins cu premiul criticii. A dus o viata intensa, plina de succes, fiind considerata copilul teribil al scenei culturale franceze din anii ’50-’60. A publicat numeroase romane, volume de povestiri, piese de teatru, scenarii si scrieri autobiografice, dintre care amintim: Un certain sourire (1955), Dans un mois, dans un an (1957), Aimez-vous Brahms… (1959; Va place Brahms?, Polirom, 2015), Des bleus à l’ame (1972), Musiques de scènes (1981), De guerre lasse (1985), Sarah Bernhardt: Le rire incassable (1987), Toxique (1964) si Avec mon meilleur souvenir (1984). In 1985 a fost recompensata cu Premiul Printul de Monaco pentru intreaga opera.