Ura impotriva democratiei - Jacques Ranciere

 

traducere: Bogdan Ghiu
Democratia nu este nici un tip de constitutie, nici o forma de societate. Puterea poporului nu este aceea a populatiei reunite, a majoritatii ei ori a claselor muncitoare. Este pur si simplu puterea celor care nu au titluri nici de a guverna, nici de a fi guvernati. [...] Scandalul democratiei, si al tragerii la sorti care ii constituie esenta, il constituie revelatia faptului ca acest titlu nu poate fi decit absenta oricarui titlu, ca guvernarea societatilor nu poate sa se intemeieze, in ultima instanta, decit pe propria ei contingenta. [...] Dar daca puterea celor virstnici trebuie sa fie mai mult decit o gerontocratie, puterea celor bogati, mai mult decit o plutocratie, daca cei nestiutori trebuie sa inteleaga ca trebuie sa se supuna ordinelor celor invatati, puterea lor trebuie sa se sprijine pe un titlu in plus, puterea celor care nu au nicio proprietate care sa-i predispuna in mai mare masura sa guverneze decit sa fie guvernati. Trebuie sa devina o putere politica. Iar o putere politica inseamna, in ultima instanta, puterea celor care nu au niciun motiv natural de a guverna asupra celor care nu au niciun motiv natural de a fi guvernati. Puterea celor mai buni nu poate fi, in definitiv, legitimata decit de puterea celor egali. Jacques Rancière
Jacques Rancière s-a nascut la Alger in 1940 si si-a facut studiile la Paris, la Scoala Normala Superioara, unde, alaturi de L. Althusser si E. Balibar, a fost coautor al cartii Lire le Capital [Citind Capitalul]. Angajamentul althusserian de la 25 de ani nu l-a impiedicat, dupa 1968, s-o ia pe caile care duc la propria opera, la interferenta si distributia intereselor sale intre filosofia politica, chestiunile de estetica, teoria literaturii sau a filmului, pedagogia emanciparii, o opera a carei importanta e azi tot mai recunoscuta. Intre 1968 si 2000 a predat la Universitatea din Paris VIII (St. Denis), unde este in prezent profesor emerit de estetica si filosofie politica. A fost de asemenea profesor invitat la mai multe universitati americane si a colaborat cu diverse institutii artistice din Franta si din lume. A publicat, intre altele: La mésentente [Dezacordul] (1995), Aux bords du politique [La tarmurile politicului] (1998), La haine de la démocratie [Ura impotriva democratiei] (2005), dar si La nuit des prolétaires [Noaptea proletarilor] (1981, 1997), Le philosophe et ses pauvres [Filosoful si saracii sai] (1983), Le Maitre ignorant [Invatatorul nestiutor] (1987), Les noms de l’histoire [Numele istoriei] (1992) (teorie politica, democratie si epistemologia emanciparii); Le partage du sensible [Impartasirea sensibilului] (2000), L’inconscient esthétique [Inconstientul estetic] (2001), Le destin des images [Destinul imaginilor] (2003), Malaise dans l’esthétique [Nepriinta in estetica] (2004) (teorie estetica); La parole muette [Cuvintul mut] (1998), Politique de la littérature [Politica literaturii] (2007) (chestiuni ale literaturii). Intre 1975 si 1983 a animat revista Les Révoltes logiques, activitate cuprinsa mai apoi in Les scènes du peuple [Scene ale poporului] (2003).