Un suflet curat. Legenda sfintului Iulian Ospitalierul. Irodiada - Gustave Flaubert

Fie ca este o slujnica ce-si traieste viata sub semnul virtutii, precum blinda si buna Felicite, fie ca trece ca vintul prin cercurile vietii, cum, barbar sau angelic, o face Iulian, sau ca trebuie sa se lase ucis pentru gloria divinitatii, precum Iaokanann, fiecare personaj trimis in scena de Flaubert este dominat de dorinta sacrificiului de sine. Cele trei povestiri ale lui Gustave Flaubert, desi inspirate din epoci istorice diferite, populate de personaje dintre cele mai neasteptate, au in comun experienta indoielii, a dragostei, a singuratatii si a vietii profund religioase.


Unul dintre marii scriitori ai secolului al XIX-lea, Gustave Flaubert s-a nascut la 12 decembrie 1821, in Rouen. Dupa ce a absolvit Collège Royal, in 1840, a inceput sa lucreze la primele piese de teatru si la schitele romanelor sale istorice. Publicase deja prima povestire in 1837, in revista Colibri. Doamna Bovary, la care Flaubert a inceput sa lucreze in 1851, apare abia sase ani mai tirziu. Pentru urmatorul sau roman, Salammbô (publicat in 1862), Flaubert cauta inspiratie in Tunisia, unde ajunge in 1858. In 1869, dupa 26 de ani de lucru, publica Educatia sentimentala, despre care multi considera ca a influentat major dezvoltarea romanului european. Alt roman la care a lucrat intens, dar care va aparea neterminat, abia in 1881, este Bouvard si Pécuchet. In 1880, la 7 mai, Gustave Flaubert se stinge din viata la Croisset, locul unde se izolase inca din 1864. In acelasi an, citiva scriitori – printre care se numarau Émile Zola, Guy de Maupassant, J.-K. Huysmans si Paul Alexis – i-au dedicat lui Flaubert colectia de romane Les Soirées de Médan.