Un spatiu bland, care ma primeste cum m-ar imbratisa - poeme - Alexandru Cosmescu

 

"Intr-o lume in care violenta e tot mai prezenta, in varii forme, in care chiar si poezia, uneori, pare sa fie una dintre ele, Alexandru Cosmescu face loc in paginile volumului sau blandetii – la care se adauga linistea, frumusetea, generozitatea («rostesc numele altora inainte de somn si vreau sa fie totul in regula cu ei»), expresia a tot ceea ce e pur si simplu prietenos («prietenos/ lucrurile din jur sunt mici si frumoase si mute»). Se intorc lucrurile astea in poezie, readuse de un personaj straniu, cel al cartii de fata, de-o puritate salingeriana, apropiata si de cea a printului Maskin, dar si de-o exigenta de sine asemanatoare doar cu aceea a dandy-lor de altadata, care isi doreau o viata fara greseala: «sa traiesti si sa mori in fata unei oglinzi» era deviza lor. Versiunea din Un spatiu bland, care ma primeste cum m-ar imbratisa: «vreau ca viata mea sa/ fie un scenariu din care/ nu schimbi// [...] nimic ce sa tai/ ca si cum ai porni camera/ ai lasa-o 2 ore si/ totul ar fi perfect»”.