Un joc fara reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei - Lucian Boia

„Impartim istoria in bucati, pe transe cronologice, domenii, probleme, structuri, in timp ce Istoria adevarata le cuprinde pe toate de-a valma. Punem in istorie o ordine pe care Istoria nu o are. Ne referim la Antichitate ori la Evul Mediu, ca si cand asemenea impartiri chiar ar exista. La fel, identificam o istorie economica, sociala, culturala, politica si asa mai departe. Sunt simple sertare, pe care noi le-am confectionat si pe care am lipit etichete. De asemenea, fiecare fapt in parte e construit sau reconstruit, extras din incurcata tesatura a Istoriei si investit astfel cu o existenta de sine statatoare.
Nu e de negat catusi de putin utilitatea, necesitatea chiar, a unui asemenea demers. Trebuie un dram de ordine, pentru a face trecutul cat de cat inteligibil. Construim ceea ce Max Weber a numit «tipuri ideale», nici adevarate, nici neadevarate; precum pipa lui Magritte. Totul e sa nu uitam ca aceasta vasta reamenajare e opera noastra, sa nu pretindem ca asa ar fi pur si simplu Istoria.
Nu e Istoria, sunt istoriile. Istoria autentica e un amalgam nediferentiat in neincetata fierbere. Operatia de «disciplinare» si «sistematizare» ne apartine. Istoricul e un neobosit fauritor de coerenta. Sub bagheta lui, totul ajunge sa se lege, toate se explica, iar trecutul se incarca cu semnificatii.“ (Lucian BOIA)

 

„Civilizatia europeana e in curs de restructurare radicala nu in urma vreunei invazii, ci a accelerarii istoriei, cu schimbarile inevitabile de paradigma. Se schimba totul – si repede: conditiile de trai, reperele culturale, mentalitatile, comportamentele… Aceasta e principala provocare a anilor ce vor veni. Sunt toate indiciile ca ne vom instala durabil intr-o istorie fluida, extrem de schimbatoare, cu totul alta decat lumea, nu imobila, dar cu evolutii lente si aproape imperceptibile la scara unei vieti umane, pe care au cunoscut-o inaintasii nostri. E, asadar, cu totul alta poveste decat „sfarsitul Antichitatii“: povestea, care abia incepe a fi scrisa, a unui viitor cu totul diferit decat trecutul. Sa ne tinem bine, e ametitor!“ (Lucian BOIA)

 

LUCIAN BOIA, nascut in Bucuresti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti. Opera sa, intinsa si variata, cuprinde numeroase titluri aparute in Romania si in Franta, precum si traduceri in engleza, germana si in alte limbi. Preocupat indeosebi de istoria ideilor si a imaginarului, s-a remarcat atat prin lucrari teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria intre adevar si fictiune) si la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cat si prin investigarea consecventa a unei largi game de mitologii (de la viata extraterestra si sfarsitul lumii pana la comunism, nationalism si democratie). A adus, de asemenea, noi interpretari privitoare la istoria Occidentului, a Frantei si a Germaniei. In 1997, lucrarea sa Istorie si mit in constiinta romaneasca a starnit senzatie si a ramas de atunci un punct de reper in redefinirea istoriei nationale.