Un cronotop literar, drumul - Elena Trache

Receptarea conceptului de cronotop pune in fata lectorului un raport de antonimie a doi termeni considerati total opusi. Despre cronotopul literar precum un centru ce dezvolta adevarate relatii textuale vorbeste Mihail Bahtin in Probleme de literatura si estetica.
Lucrarea de fata constituie cercetarea consacrata cronotopului drumului in literatura romana. Drumul nu reprezinta doar o categorie spatiala, ci si un concept mitico-literar consfintit de operele literare. Perspectiva de investigatie opereaza cu drumul ca organism spatial si temporal, valorificand zonele lui naratologice.

Proiectul urmareste sa ilustreze transformarea literara a Drumului, bazandu-se pe estetica si mitologia spatiului romanesc. Probarea trainiciei cronotopiei drumului e realizabila prin exercitiul de identificare a Drumului cu un spatiu al initierii, al calatoriei, al cautarii centrului, construit pe mitul originar, cel al descendentei, al renasterii, al nostalgiei etc.
Simbolismul Drumului – spatiu-centru – se caracterizeaza prin cer, cerc, padure (spatiu urban), labirint (spatiu de initiere) sau prin intermediul elementelor primordial (fenomenologice): apa, focul, aerul si pamantul carora le corespunde istoria (varsta, memoria), numele, credinta si poporul (rasa, neamul). Asa cum universul nu poate exista fara elementele sale primordiale, asa si un popor nu-si poate fortifica identitatea fara un nume adecvat, fara o credinta definitorie sau o istorie proprie. Drumul, centru al existentei, se proiecteaza pe o axa spatial-temporala.

In clarificarea fenomenului cronotopiei drumului sunt analizate potentele arhitecturii imaginare si identitare ale Drumului, intrucat acesta profileaza valentele centrului. Modelul aplicat porneste de la considerarea drumului a fi un simbol al reflectarii drumului-personaj, al drumului-decor, al drumului-carte etc. Conceptual si metodologic, lucrarea se prezinta prin interpretarea mitopoetica si pluridisciplinara a Drumului, valabil si pentru alti cronotopi din literatura universala. Reprezentarile mitopoetice despre drum au fost valorificate si de gandirea moderna, astfel ca acestea determina caracterul cronotopului si stabilesc tipul textelor (roman de aventuri, Bildungsroman, roman autobiografic sau cavaleresc etc.) si al protagonistului lor.
Structura lucrarii reliefeaza o parte teoretica si una de cercetare literara. Partea teoretica dezvaluita in primul capitol al lucrarii se compune din informatii din teoria literara, pe care am incercat sa le cristalizam intr-o viziune coerenta. Analiza a fost extensa presupunand o interpretare insolita a cronotopului prin prisma naratologiei, de aici si conceptul de cronotopie narativa. Selectia corpusului de texte s-a constituit de-a lungul cercetarii conceptului de cronotopie narativa a drumului, nu in functie de autori si nu propune o perspectiva cronologica asupra prozei romanesti.

Resursele bibliografice reflecta preocuparea noastra pentru o documentare cat mai ampla. Au fost consultate lucrari de specialitate – de teorie si critica literara, studii si articole, dictionare, operele din corpusul de texte selectat din literatura romana. Diversitatea surselor de documentare dezvaluie necesitatea de a inchega un suport stiintific minimal.
Caracterul inovator al cercetarii consta in noutatea perspectivei de abordare a prozei prin prisma categoriilor cronotopiei narative pentru termenul drum. Caracterul stiintific-inovator este conturat de intentia de a da o interpretare sistemica, naratologica, de valorificare a categoriilor determinate ale prozei romanesti. Se evidentiaza caracterul syncretic al prozei, dimensiunile ei narative, categoriile temporale si spatiale, relatiile intertextuale, lumile imaginare si tipurile de personaje, strategiile si tehnicile narative. Cercetarea cronotopiei narative in proza s-a relevat in critica literara in studiul dedicat acestei problematici de catre Mihail Bahtin, lucrare ce a stat la baza definirii conceptuale si a sistemului de termeni utilizati. Materialul bibliografic consultat a justificat pe deplin optiunea pentru tema prin referinte care atesta existenta cronotopiei in proza. Aceasta este alcatuita prin categorii specifice, dar in ansamblu este un fenomen greu de conceptualizat. Din acest punct de vedere, cercetarea prezinta analiza interferentei dintre categoria temporala si spatiala la nivel textual.
Termenii – cheie ai cercetarii: Opera/ text/ discurs narativ, organizare textuala narativa, coordonate textuale: timp/ spatiu, tema/ motiv, cronotop, cronotopie narativa, personaj, demersul naratologic – timp/temporalitate, spatiu/spatialitate, categorii ale cronotopiei narative – drumul – itinerar turistic, drumul matasii, drum initiatic, drumul – introspectia sau cunoastere de sine, drumul ca naratiune, drumul – topos social etc.

Demersul cercetarii teoretice reuneste cateva dintre conceptiile privind termenii de timp, spatiu, temporalitate, spatialitate, cronotopie. Pentru a incadra cat mai clar teritoriul cronotopiei narative in care exista reprezentari ale cronotopului drum am consultat lucrarile unor autori preocupati de aceasta problematica printre care ii mentionam pe: teoreticienii Mihail Bahtin, Boris Tomasevski, Wolfgang Kayser, lucrarile de poetica moderna ale lingvistilor si ale structuralistilor – Tzvetan Todorov, Gérard Genette, Oswald Ducrot, Gaston Bachelard, Maurice Blanchot, Alain Montandon, Valeriu Cristea, Adrian Marino, Gabriela Duda etc. Extrem de utile, in deprinderea metodologiei de cercetare, mai ales in capitolul II au fost lucrarile lui E. Lovinescu, Serban Cioculescu, G. Calinescu, G. Ibraileanu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Constantin Ciopraga, M. Anghelescu, Nicolae Rotund, Henri Zalis, Dumitru Tiutiuca, Mihaela Mancas, Sorin Vintila, Dimitrie Pacurariu, Doina Comolosan, Alina Pamfil etc. Cercetarea diverselor studii teoretice cu privire la timp, spatiu si cronotop a permis formularea unor aspecte pentru a reda incadrarea intr-un sistem cu particularitati diferite al termenului drum si al cronotopiei narative prin raportare la textul narativ.
Pornind de la prezentarea trasaturilor genului, primul capitol – PREAMBUL: CLARIFICARI TERMINOLOGICE – va reda pe langa trecerea in revista a definitiilor si o posibila incadrare a cronotopiei narative, aspecte ale temporalitatii si spatialitatii si va releva elemente diacronice ale conceptului de cronotop romanesc – drumul.

Capitolul al doilea – FORME SI VALORI ALE CRONOTOPULUI DRUM – ofera prin abordare etimologica coroborata cu hermeneutica sensului primele semnificatii, astfel s-au identificat urmatoarele concepte privind categoriile cronotopiei narative – drumul turistic, drumul picaresc, demersul eseistic, drumul vanatorii magice, drumul maritim, nostalgiile simboliste, Weltanschauung-ul popular: basmul, drumul intre initiere si mit, drumul „horei”, drumul amintirii, drumul – aventura a constiintei, embleme in spatiul mahalalei, „drumurile timpului si ale spatiului” arheic, utopie si distopie, drumurile neconventionale: benzile desenate. Demersul analitic reda indicii cronotopiei narative in proza, prin intermediul surselor naratologice, dar si prin definirea conceptului de cronotop al drumului in critica literara romaneasca fiind delimitate anumite paradigme din perspectiva alaturarii sau nu a literaturii romane la aceasta forma discursiva. Sprijinindu-se pe un corp de text cuprinzand scriitori de la perioada pasoptista pana la epoca postmoderna precum Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, Radu Tudoran, Jean Bart, Al. Macedonski, Ion Minulescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Al. I. Odobescu, Vasile Voiculescu, Ion Creanga, Mateiu I. Caragiale, Mihai Eminescu, Ioan Budai-Deleanu, A. E. Baconsky, Bujor Nedelcovici, Gellu Naum, partea a doua a lucrarii a pus in evidenta anumite trasaturi definitorii ale cronotopiei narative a drumului in proza romaneasca, intr-un itinerariu incluzand scrierile romanesti ce se incadreaza acestui sistem. Aceasta cercetare naratologica asupra aspectelor cronotopiei prozei – categorii esentiale, defineste o serie de caracteristici ce revin in alcatuirea sistemului de cercetare.

Lucrarea de fata isi propune sa deschida posibilitatea desprinderii unor solutii de examinare a prozei romanesti capabile sa stimuleze abordarea altor aspecte, cum ar fi instituirea unor paradigme in literatura romana si in functie de formele cronotopice.