Umbre si urme - Adrian Mihalache

Orice arta, de indata ce se maturizeaza, devine autoreferentiala. Aceasta explica de ce multi pictori din secolele al XVII-lea si al XVIII -lea au cautat sa reprezinte in pictura cum s-a nascut pictura. Imaginea de pe coperta acestei carti reproduce o pictura de Joseph-Benoit Suvée. Autorul porneste de la legenda relatata de Pliniu cel Batran, in Naturalis Historia (XXXV, 15, 43): pictura s-ar fi ivit din trasarea marginilor umbrei unui barbat, inainte de despartirea de iubita lui. Aceasta ar fi vrut astfel sa-i pastreze, imprimata pe zid, fantasma prezentei sale. M-a fascinat ideea ca nu poate sa existe o urma fara o umbra. In fond, persoana din legenda lui Pliniu traseaza urme pe conturul unei umbre.
Am fost interesat sa studiez raportul dintre umbra si urma. Am explorat diversele lor ipostaze si, mai ales, interactiunile lor. Eseurile cuprinse in volumul de fata trateaza aceste relatii. Unele dintre ele au aparut in Franta, in revista L’Atelier du roman si in diverse volume colective, la Editura l’Harmattan. Cele mai multe au fost publicate, intr-o prima versiune, in revista Lettre Internationale, editia romana. Pentru a face din aceste eseuri o carte, pe unele le-am rescris, pe altele le -am remaniat, pe toate le-am re-intitulat. Am cautat sa ofer un periplu coerent printre umbre si urme, dar nelipsit de surprize. Unii prieteni imi spun ca o colectie de eseuri este mai putin importanta decat un roman, le raspund ca, pastrand proportiile, acelasi lucru l- a facut Montaigne si i-a reusit.

Adrian N. Mihalache

RECENZII