Umbre si Lumini - Maria Cantacuzino-Enescu

Persoana mea? Acordul destul de satisfacator al formei cu „ceea ce“ insufleteste formele. 
Bunatatea mea? Imposobilitatea de a face vreun gest care mi-ar incarca constiinta sau mi-ar tulbura pacea interioara si nevoia egoista de a vedea ochi si chipuri fericite stralucind in jurul meu.
Morala mea? Absenta slabiciunii si a meschinariei si „tinuta“... in abaterile mele de la Morala...
Etica mea? Acest absolut de morala? O mare libertate de actiune, pe de o parte si, pe de alta, un simt foarte strict al responsabilitatilor mele in privinta consecintelor actelor mele.
Legile care ordoneaza actele mele? Dar... Legea.
Echilibrul meu? Un centru de gravitate bine plasat, o fericita oscilare in jurul unui punct fix invariabil: Absolutul.
Unitatea mea? O perfecta omogenitate spirituala in diversitatea experientelor si a manifestarilor.
Estetica mea? Linia, cautarea si punerea in valoare a esentialului in mine si in jurul meu si absenta ostentatiei si a complicatiei in jur si in ceea ce fac.
Arta mea de a trai? Simtul exact al legilor armoniei si al raportului ascuns din lucruri. Ritualul si ritmul in faptele si gesturile zilnice, cu Infinitul drept punct de sprijin si de reper.
Iubirile mele? Elanul, uneori disperat, dar totdeauna lucid, spre „ceea ce este mai bun“ in cei pe care ii iubesc si exaltarea obiectiva pe care mi-o comunica valoarea lor intrinseca si substanta lor exceptionala.
Tandretea mea? Fervoare pentru ceea ce-mi place sau ma emotioneaza in cei pe care ii iubesc.
Personalitatea mea, in sfarsit? O asamblare derutanta si fascinanta totodata, care adesea sperie, de elemente multiple, uneori prea complicate, aparent contradictorii daca sunt privita din exterior. Un ansamblu armonios, antrenant si stimulant numai daca intri in contact cu esenta mea profunda.
 

RECENZII