Umbra vantului. Editie de buzunar - Carlos Ruiz Zafón

Traducere din limba spaniola de Dragos Cojocaru

Barcelona anului 1945. Intr-o dimineata cetoasa, domnul Sempere, proprietarul unui anticariat din inima orasului vechi, isi duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cartilor Uitate, o cladire impunatoare, veche si sumbra, plina de volume ale unor autori necunoscuti sau uitati, carti aduse de oameni care au vrut sa le salveze de la parasire, indiferenta sau de la disparitie. Potrivit traditiei, cine intra acolo prima oara trebuie sa adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vantului de Julián Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasa, il citeste in aceeasi noapte dintr-o suflare. In anii urmatori, Daniel se pomeneste implicat intr-o serie de intrigi si crime, trecand prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. In acelasi timp, cerceteaza amanuntit biografia autorului, cel putin la fel de enigmatica si de stranie ca romanele sale.

Carlos Ruiz ZAFÓN (1964‑2020) a fost unul dintre cei mai apreciati scriitori spanioli ai generatiei sale. A lucrat in publicitate si a colaborat la reviste prestigioase, precum La Vanguardia sau El País. Pentru cativa ani, a locuit la Los Angeles, scriind scenarii de film. Si‑a inceput cariera literara in 1993, cu o carte pentru copii, Printul din negura (Polirom, 2011, 2015, 2017), pentru care i s‑a decernat Premiul Edebé. I‑au urmat romanele Palatul de la Miazanoapte (1994; Polirom, 2011, 2015, 2017), Luminile din septembrie (1995; Polirom, 2012, 2017), Marina (1999; Polirom, 2010, 2013, 2018), Umbra vantului (2001; Polirom, 2005, 2013, 2023), distins cu Prix du Meilleur Livre Étranger in 2004, si Jocul ingerului (2008; Polirom, 2009, 2013, 2023). In anul 2011 a aparut Prizonierul cerului (Polirom, 2012, 2013), iar in 2016, Labirintul spiritelor (Polirom, 2018). In 2020 a publicat volumul de povestiri Orasul de abur (Polirom, 2022), cu care si‑a luat ramas-bun de la cititorii sai.
 

RECENZII