Ultimul suspin al Maurului - Salman Rushdie

Ultimul suspin al Maurului este povestea „plina de zgomot si furie” a lui Moraes Zogoiby (poreclit „Maurul” de catre mama sa, una dintre artistele cele mai de seama ale Indiei), a familiei si a ciudatei sale vieti care se scurge de doua ori mai repede decit a celorlalti. Prin analogie, insa, este si povestea Indiei secolului XX, cele doua planuri impletindu-se pentru a crea o lume plina de personaje felurite, de pasiuni nebunesti si mis­tere intunecate, de faradelegi, de inocenta si cruzime, de-a lungul a patru generatii de negutatori de mirodenii, artisti si revolutionari. Doua elemente unifica aceste aparent incom­patibile directii in care o ia povestirea. Primul este reprezentat de Aurora Zogoiby, mama Maurului, punctul de atractie si de respingere, de fascinatie si groaza al cartii. Cel de-al doilea este metafora palimpsestului, imaginea care se suprapune peste o alta imagine deja existenta, textul scris peste unul dinainte. Cititorul ce ar putea obosi de ritmul dublu la care traieste si povesteste Maurul poate alege sa porneasca doar pe citeva dintre drumurile pe care le deschide textul.
 
„Ultimul suspin al Maurului este o carte uriasa, iar pentru mine, impresionanta. E povestea unui fiu lipsit de iubirea parinteasca, a unui marginal, a unui proscris. Insa spiritul exuberant si anvergura cartii ii pun in umbra tristetea.”(Doris Lessing)
 
„O poveste de dragoste minunata, devastatoare, stratificata pe mai multe niveluri si debordind de referinte culturale.” (Nicholas Shakespeare)
 
„Ultimul suspin al Maurului vadeste o energie narativa demonica si o imensa bogatie a imaginatiei.” (Ian McEwan)
 
„Tot ce e ingrozitor, dar si plin de bucurie in viata omeneasca este cuprins, intr-un clocot urias, in aceasta carte.” (Nadine Gordimer)


Salman Rushdie s-a nascut la Bombay (azi Mumbai) in 1947. La virsta de treisprezece ani pleaca in Anglia, unde va studia istoria la prestigiosul Kings College din Cambridge. Dupa absolvire se muta la Karachi, in Pakistan. Are o scurta si nefericita experienta in televiziune, apoi se intoarce in Anglia, unde isi construieste o cariera de scriitor profesionist. Debuteaza in 1975 cu Grimus (Polirom, 2008), dar romanul care l-a impus definitiv este Copiii din miez de noapte (1981; Polirom, 2005, 2007, 2013), distins cu Booker Prize in 1981 si The Booker of Bookers in 1993. Au urmat volumele Rusinea (1983; Polirom, 2001, 2008), Versetele satanice (1988; Polirom, 2007, 2017), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini in 1989, Harun si Marea de Povesti (1990; Polirom, 2003, 2008, 2013), Ultimul suspin al Maurului (1995), Pamintul de sub talpile ei (1999; Polirom, 2003, 2008, 2011), Furie (2001; Polirom, 2012), Shalimar clovnul (2005; Polirom, 2006, 2013), Seducatoarea din Florenta (2008; Polirom, 2009, 2011), Luka si Focul Vietii (2010; Polirom, 2010) si Doi ani, opt luni si douazeci si opt de nopti (2015; Polirom 2015). Pe linga romanele mentionate, a mai publicat culegerea de povestiri Orient, Occident (1994; Polirom, 2005, 2009), relatarea unei calatorii in Nicaragua, intitulata Surisul jaguarului (1987, 1997; Polirom, 2012), si volumele de publicistica Patrii imaginare (1992; Polirom, 2008) si Dincolo de limite (2002; Polirom, 2006). In toamna anului 2012 publica simultan, in mai multe tari, un volum de memorii din perioada fatwei. Editia romaneasca a aparut la Editura Polirom, cu titlul Joseph Anton: Memorii. In 1999 Franta i-a acordat titlul de Commandeur dans lʼOrdre des Arts et des Lettres. In 2007 i-a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar in 2008 a devenit membru in American Academy of Art and Letters.