Turnul nebunilor - Stefan Dimitriu

Stefan Dimitriu este unul dintre cei mai importanti prozatori romani.
Sustragandu-se temelor si tehnicilor la moda, care incearca de multe ori sa ascunda lipsa evidenta de har si de substanta a unor autori, romanele lui Stefan Dimitriu se constituie in cronici amanuntite, profunde si captivante ale realitatilor timpului nostru, putand fi considerate pe drept cuvant, asa cum s-a spus, nu doar carti de literatura, dar si, sau in primul rand, carti de invatatura.
Acesta este si cazul romanului Turnul nebunilor, scris si publicat in primii ani de dupa revolutie (Editura Evenimentul, 1993), un adevarat best-seller al vremii respective, vandut atunci in 60. 000 de exemplare.

Romanul este „scris cu o mana sigura, de profesionist (...) clar, cu un dramatism neretoric si cu o bine calculata doza de umor”, iar personajul principal (reporter de televiziune in cautarea adevarului despre teroristii din decembrie ’89) este inzestrat „cu o personalitate puternica”, ce „se impune ca o prezenta de care ne atasam si de care ni se face dor dupa incheierea lecturii” (Alex Stefanescu);
cartea reprezinta „una dintre cele mai importante aparitii editoriale din ultimii ani”, scriitorul remarcandu-se prin „capacitatea de a construi o intriga captivanta, care sa confere unei naratiuni, ce ar fi putut sa se reduca la simplul reportaj, unitatea de constructie a unui roman; talentul de a sugera psihologia personajului descriindu-i gesturile; harul de a inventa replica sugestiva; stiinta de a construi un prim-plan si de a lumina dintr-un unghi neansteptat caracterele.” (Roxana Sorescu);
„Turnul nebunilor este, probabil, primul roman despre Revolutia din 1989 si societatea romaneasca, asa cum s-a rostogolit ea dupa aceea. O carte bine scrisa.” (Constantin Stanescu);
avem „unul din cele mai bune romane din acesti ani”, un roman al „epicului desavarsit”, in care „nebunii de dinainte, oarecum tinuti in cusca de regulile totalitare, au iesit nestingheriti pe piata micului ecran, fac politica in partide sau parlament, injura si ameninta pe fata, se lasa mituiti si, mai ales unii din ei, se afla temeinic incadrati in structurile de tip mafiot” (Emil Vasilescu);
in sfarsit, aducand in prim-plan, cu un remarcabil „spirit justitiar (...), personaje angajate in cursa riscanta pentru adevar si dreptate”, pentru realizarea „unei ample panorame de moravuri, comportamente si idei, decupate din viata noastra contemporana”, „romanul lui Stefan Dimitriu depaseste categoria cartilor seriale despre revolutie. El nazuieste sa devina un unicat” (Romul Munteanu).
Suntem siguri ca cititorii de azi si dintotdeauna ai acestei carti vor avea prilejul sa constate ei insisi ca, in ciuda trecerii timpului, frumusetea si puterea ei de atractie au ramas si raman nestirbite.
Vasile Poenaru