Turma pastorului mut - Marius Oprea

Autofictiune al carei personaj central este chiar Marius Oprea, romanul prezinta un „oras al nebunilor” intr-o lume a nebunilor, cu eroi dintre cei mai stranii, in special nebuni, dar si personaje cunoscute, precum preotul Corogeanu din Tanacu. Nu lipsesc nici figurile de politicieni, mereu in mijlocul controverselor. Uneori iubiti, alteori contestati, sint persoane cu o imensa notorietate, care de multe ori se intoarce impotriva lor. Iar locuitorii „orasului nebunilor” pregatesc o preluare a puterii si infiintarea unui nou stat. Cu o doza necesara de ironie, un adaos de realitate cotidiana si mult umor, Turma pastorului mut schiteaza tabloul unei lumi in aparenta normale, insa populata de idei si scene dintre cele mai absurde. O lume pe care multi dintre noi o recunoastem din viata de zi cu zi, care uneori ne infurie, alteori ne distreaza, dar care ramine mereu aceeasi. 

„In cartea lui Marius Oprea, orice imagine vizuala e trecuta prin filtrul gindului: «puii de vrabie vor zbura peste aceeasi iarba, cu ochii atintiti peste alte intimplari». Sau, din nou, obsesia timpului: «M-am indepartat de marginea usii, mergind cu spatele; de parca fusesem martor la ceva ce nu trebuia sa vad. Ar fi trebuit sa merg cu spatele pina la capatul lumii». Reflectii de poet sau de filosof te surprind la tot pasul. Un roman de exceptie, greu de incadrat in proza noastra actuala, care nu prea se incumeta sa exploreze adincurile... Iata un extras dintr-o scrisoare trimisa din «iad»: «Nu vreau sa-mi pierd speranta, dar generatiile viitoare, cind vor citi istoria adevarata a suferintelor acestui neam, nu vor putea crede ceea ce a fost». Si din sala de festivitati a spitalului de nebuni se auzea un strigat, repetat pe mai multe voci: Traiasca Republica Libera Socola!” (Nora Iuga)

 

„Prin acest roman, romancierul Marius Oprea se ia la trinta cu istoricul Marius Oprea. Lupta n-are un invingator, desi tare ma tem ca romancierul e mai iertator decit istoricul. Mai «de gasca». Mai simtitor. Mai de-ai nostri, cu bune si cu rele. Marius Oprea a fost, la baza, poet. De-un leat cu alte vlastare viguroase, Simona Popescu, Caius Dobrescu si Andrei Bodiu, vegheate parinteste de Gheorghe Craciun si de Alexandru Musina. Acum isi cauta axa lumii, gasind-o la Spitalul Socola din Iasi, si pe ramurelele ei a pus povesti. Intortocheate. Fascinante. Macabre. Sumbre. Amuzante. Purificatoare. Eliberatoare.” (Ovidiu Simonca)

 

Marius Oprea (n. 1964, Tirgoviste) a studiat istoria la Universitatea din Bucuresti si este autorul unei teze de doctorat cu tema „Rolul si evolutia Securitatii (1948‑1964)”. A fost consilier al senatorului Constantin Ticu Dumitrescu, fiind implicat in elaborarea Legii de deconspirare a Securitatii, si a facut apoi parte din echipa de consilieri a presedintelui Emil Constantinescu si a prim‑ministrului Calin Popescu‑Tariceanu, pe probleme de analiza politica, lupta impotriva coruptiei si securitate nationala. A lucrat ca ziarist la revista Cuvintul si a fost corespondent al postului de radio Europa Libera la Bucuresti. A creat, in decembrie 2005, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, pe care l‑a condus pina in 2010 si unde, in prezent, lucreaza ca sef al Compartimentului de Investigatii Speciale. Este autorul a numeroase articole privind istoria Securitatii, dar a inceput prin a publica o istorie a vechilor carti romanesti (Plimbare pe Ulita Tipografiei, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1996). In 2002 a publicat la Editura Polirom Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente: 1949‑1989, premiata drept cea mai buna carte de istorie a anului de catre Asociatia Editorilor din Romania. In acelasi an, la aceeasi editura, a coordonat volumul Securistii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca politie politica si a publicat (in colaborare cu Stejarel Olaru) Ziua care nu se uita – 15 noiembrie 1987, Brasov (ed. a II‑a, 2018, in colaborare cu Flori Balanescu si Stejarel Olaru). In 2006 a publicat la Editura Humanitas volumul de eseuri Zorba si catedrala. 59 de povestiri de la frontiera, urmat, in acelasi an, la Editura Polirom, de Chipul mortii: in dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului. In 2008, la Editura Humanitas a aparut sub semnatura sa Adevarata calatorie a lui Zahei. V. Voiculescu si taina Rugului Aprins, iar la Editura Polirom, monografia Bastionul cruzimii. O istorie a Securitatii (1948‑1964). Urmeaza, in 2009, volumul de povestiri Sase feluri de a muri, iar in 2012, la Jurnalul National, Adevarata fata a lui Traian Basescu. A scris patru volume de poezii, Solo de tamburina (1999, Editura Paralela 45), America! America! (2008, Editura Cartea Romaneasca), Intilnire cu Apostol si Reteta fericirii (aparute in 2012 si 2015 la Editura Grinta). Recent, a publicat Mafia araba in Romania. De la Ceausescu la Iliescu (2016, Editura Corint) si romanele Turma pastorului mut (2016, Editura Polirom) si Neasemuita istorie a Imperiului Roman de Rasarit (2017, Editura Polirom). A realizat, impreuna cu Nicolae Margineanu, doua filme documentare, Executia si Patru feluri de a muri, ce reflecta preocuparea sa pentru identificarea ramasitelor celor care au fost ucisi de Securitate. S‑a facut cunoscut publicului larg prin actiunile de deconspirare a aparatului represiv comunist si activitatea lui a fost pe larg reprezentata, fiind protagonistul filmului documentar Le chasseur de la Securitate, realizat de Mirel Bran si Jonas Mercier, si al cartii La tortura del silenzio. Storia di Marius Oprea, cacciatore dei criminali di regime, scrisa de Guido Barella (2014, Edizioni San Paolo), aparuta in traducere in Spania si Romania (la Editura Corint).