Tristetile lui Van Helsing. Manual pentru o inevitabila apocalipsa - Raul Popescu

„Raul Popescu a gasit o formula personala, ludica si serioasa deopotriva, cu care a construit o lume cvasisuprarealista, cu elemente gotice, fantaste, in care bantuie multa melancolie, o filosofie de viata ascunsa si mult umor subtil, metaforic. tristetile lui van helsing e un volum aparte, care pare sa-si gaseasca antecesorii in onirismul autohton, desi cred ca s-a hranit si din multe lecturi romantic-germanice si vampiric-filmice. Dar totul e atat de bine prelucrat si sublimat incat devine o lume verbala de sine statatoare si plina de enigme si atractii. Aceasta e o poezie care nu seamana deloc cu ce se produce acum, ca realism mizerabilist generalizat, pe piata romaneasca de poezie. E din alta lume si alta finete, ca o gura de cloroform parfumat cu un fel de eternitate.”

Magda Carneci

*„Pe Raul Popescu il cunoastem ca dramaturg si romancier. De data aceasta insa ne intalnim cu Raul Popescu, poetul. Nu e nicio nepotrivire aici pentru ca de mult banuiam ca Raul e la baza poet. Lucrul acesta se simte si in proza si in dramaturgia lui, infuzate de stranietate si ritmuri hipnotice. Raul spune povesti poetice, incarcate de emotie si pline de ascunzisuri. O poveste avem si aici, a
unui van helsing damnat si tenebros, aflat in dialog epistolar cu poetul-alchimist klenke. Doua voci limpezi si rascolitoare care traseaza destine biografice sinuoase si descriu dintr-o perspectiva existentialist-onirica o realitate ce infrigureaza. Ramane senzatia unei experiente aproape mistice, cu duiosie si cruzime, in care revelatia si ocultarea coexista, la marginea unui univers rece si
neprietenos. Raman muzica si iluminarea.”

Cosmin Perta

„Dupa ce, intr-un serios studiu academic, a vizitat, pe urmele lui Ioan Petru Culianu, modernitatea timpurie ca vast catalog de experiente oculte, Raul Popescu incearca acum sa capteze cu mijloacele poeziei aura oculta amodernitatii aflate la asfintit.”

Caius Dobrescu

RECENZII