Tristano moare - Antonio Tabucchi

Traducere din limba italiana si note de Vasile Mitu

 

Tristano moare (2004) este o lunga confesiune a unui muribund, desfasurata de-a lungul ultimului august al secolului XX. Un om care a luptat toata viata pentru libertate isi rememoreaza existenta tumultuoasa, alternind episoadele de luciditate cu delirurile provocate de morfina. La capatiiul sau, un scriitor asculta si scrie. Asezat sub semnul unui epigraf din Paul Celan („Pentru martor cine da marturie?”), ultimul roman al lui Antonio Tabucchi ne provoaca la o meditatie pe tema eroismului, lasitatii si tradarii, a literaturii si relatiei sale cu realitatea, meditatie pe parcursul careia distinctiile dintre cel care vorbeste si cel care asculta se dizolva, biografia si istoria se confunda, iar cititorul este invitat sa ofere propriul raspuns la o intrebare fundamentala: ce inseamna a-ti povesti viata?

 

„Tristano moare este o carte epocala, o reflectie profunda pe tema literaturii noului mileniu si a societatii care va sa vina... „ (Prometheus)

 

Cunoscutul prozator italian Antonio Tabucchi s-a nascut in 1943 la Pisa. A fost profesor de literatura portugheza la universitatile din Bologna, Genova, Pisa si Florenta si director al Institutului Italian de Cultura de la Lisabona (1987-1989). Bogata sa creatie narativa a debutat cu romanul istoric Piata Italia (1975) si a continuat cu numeroase volume de povestiri si romane, dintre care amintim: Mica nava (1978), Jocul reversului (1981 si 1988, editie adaugita), Nocturna indiana (1984, Premiul MEdicis Etranger 1987 pentru cel mai bun roman tradus in Franta; ecranizat de Alain Corneau), Mici echivocuri fara importanta (1985, Premiul Selezione Campiello), Dialoguri intrerupte (1988), Un cufar plin de lume (1990), Ingerul negru (1991), Recviem (1992, scris in limba portugheza). Ultimele sale romane sint Sustine Pereira(1994, distins cu premiile Campiello, Viareggio-Repaci, Scanno, Premiul European Jean Monnet; filmul cu acelasi nume l-a avut pe Marcello Mastroianni in rolul titular), Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro (1997; Polirom, 2002) si Se face tot mai tirziu (2001; Polirom, 2003). Antonio Tabucchi a mai fost distins cu Premiul PEN Clubului Italian, a devenit Cavaler al Artelor si Literelor Franceze, iar in 1989, presedintele Portugaliei i-a conferit ordinul „Do Infante Dom Henrique”. Antonio Tabucchi a incetat din viata pe 25 martie 2012, la Lisabona.