Trenul de Erlingen - Boualem Sansal

O distopie virulenta, luxurianta, lumea ei semanand din ce in ce mai mult cu a noastra, noul roman al lui Boualem Sansal avertizeaza asupra proliferarii extremismului religios in zonele fragile ale societatii actuale.

Erlingen este un orasel elegant, fief al inaltei burghezii germane, in care locuieste Ute von Ebert, ultima mostenitoare a unui puternic imperiu financiar. In corespondenta cu fiica ei Hannah, aflata la Londra, pe un ton neconventional si sarcastic, Ute o tine la curent cu ceea ce se intampla in orasul aflat sub asediul unor invadatori misteriosi – „Slujitorii universali“ –, care au decis ca intreaga lume sa se supuna zeului lor. Populatia asteapta cu nerabdare sa fie evacuata de un ipotetic tren salvator care nu mai soseste. Povestea pare a fi creatia lui Élisabeth Potier, o profesoara pensionara pariziana care, victima a atentatului de la Bataclan, iese din coma si, sub aceasta noua identitate, incearca sa semnaleze astfel dezastrul produs de raspandirea unei religii sectare.

„Este greu sa gasesti titlul potrivit. La inceput m-am gandit la Metamorfoza lui Dumnezeu. Era prea pompos si ma deranja. Apoi m-am hotarat pentru Trenul de Erlingen. Prea prozaic, si el ma deranja. Impreuna insa se potrivesc. Faptul ca Erlingen duce cu gandul la Germania, iar trenul, la Shoah pune, intr-un fel, problema lui Dumnezeu si a responsabilitatii acestuia. Iar asta rezuma bine cartea. […] Romanul meu critica totul, islamismul, mondializarea, capitalismul, politica de tergiversare, cultivarea fricii, ignoranta etc., pe scurt, tot ceea ce pune omul in situatii de inferioritate si il impinge sa astepte ajutorul de la altcineva, in loc sa si-l dea singur. Prima ratiune a vietii este de a te apara si de a-ti apara libertatea.“ — BOUALEM SANSAL

BOUALEM SANSAL s-a nascut la 15 octombrie 1949 la Teniet el Had din Algeria. Dupa ce a absolvit, in 1972, l’École Nationale Polytechnique d’Alger, a fost asistent si cercetator in cadrul acesteia. A obtinut titlul de doctor in economie. In 1996 a fost numit director general la Ministerul Industriei, dar in 2003 a fost concediat pentru atitudinea sa critica fata de putere. Debuteaza in 1999, la Gallimard, cu Le Serment des barbares (Premiul pentru primul roman si Premiul Tropiques). Au urmat romanele: L’Enfant fou de l’arbre creux (2000; Premiul Michel-Dard, 2001), Dis-moi le paradis (2003), Harraga (2005). In 2008 a aparut Satul neamtului sau Jurnalul fratilor Schiller (Le village de l’Allemand ou Le journal des frères Schiller; Humanitas Fiction, 2018; Marele premiu RTL-Lire, Marele premiu pentru roman al Societatii Oamenilor de Litere din Franta, Premiul Nessim Habif al Academiei Regale de Limba si Literatura Franceza din Belgia, Premiul Louis-Guilloux), urmat de Rue Darwin (2011; Premiul romanului arab, 2012), 2084. Sfarsitul lumii (2015; 2084. La fin du monde; Humanitas Fiction, 2016; Marele premiu al Academiei Franceze) si Trenul de Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu (Le train d’Erlingen ou La métamorphose de Dieu, 2018; Humanitas Fiction, 2020; selectionat la Premiul Interallié si la Premiul Fnac pentru roman). Boualem Sansal a mai publicat povestiri si mai multe volume de eseistica. In 2011 a primit Premiul Pacii acordat de Uniunea Librarilor Germani pentru modul in care „critica deschis situatia politica si sociala din tara sa“, in 2012 statul francez i-a acordat titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, in 2013 Academia Franceza i-a decernat Marele premiu pentru Francofonie etc. Locuieste in Algeria, in orasul Boumerdès.

RECENZII