Treisprezece povesti de Craciun - Lucette Desvignes

 

- Ah! copiii mei, ce zapada, dar ce zapada! E abia ora patru dupa-amiaza, spuse tatal, stergandu-si energic picioarele pe rogojina, si deja nu se mai vede absolut nimic. Si e un frig! Noroc ca nu mai trebuie sa iesim. Nimic nu e mai placut decat sa stai acasa la tine, la caldura. 
- Cand avem unde sta, da, zise Nicole.
- Si cand e cald acasa la noi, da, spuse si Nicolas.
Erau gemeni si faceau impreuna aceleasi lucruri in acelasi timp, si trebuia sa ciulesti bine urechea pentru a deslusi daca era baiatul cel care vorbea sau fetita, atat de mult le semanau vocile.
- Desigur, desigur, spuse tatal, care nu se gandise la cainii vagabonzi, la pisicile pierdute, la pasarile inghetate de frig, la vacile si la caii abandonati in zapada (da, asa e: exista fermieri care nu isi dau osteneala sa se ocupe de animalele lor, va asigur ca sunt dintr-acestia, chiar mai multi decat ati crede). Este un anotimp dificil, sunt multi oameni si multe animale care sufera din pricina asta.