Toti sint ingrijorati - V. Leac

„Poeme pentru doi, trei astronauti usor distrati”, surazand la o masa, langa hubloul unei nave care navigheaza imprecis; lectura poemelor sa-ti dea un sentiment de usuratate si bucurie, ceva „ca un copil smecher” care iti „rade in nas” – asta isi propune V. Leac in acest volum si cred ca este unul dintre poetii care se apropie foarte mult, in practica, de „programul” lor. Nu ramai cu ceva „precis” dupa lectura acestui volum, nu ai putea sa spui despre ce este vorba – ai putea spune ca este cu niste personaje si ca unul dintre ele este de buna-seama dezosata. Poemele traiesc atata timp cat sunt citite, dar cand incepi sa citesti, iti comunica o viata a lor, ne-compulsiva, un amestec de stranietate si obisnuit, care te obliga sa continui, trezindu-ti curiozitatea de a vrea sa sti ce se mai intampla. De fapt nu se intampla nimic, sunt „povestiri”, multe dialogate, ale unor stari, senzatii sau emotii, iar caracterul performativ al acestei poezii consta tocmai in transmiterea lor, in timpul lecturii. Apoi totul dispare. Bucatile de „realitate”, uneori cu aparenta de banalitate, alteori de irealitate post-apocaliptica se cos asemenea unor petice colorate. V. Leac pare sa se lase condus de intamplarile, discutiile, gandurile, emotiile personajelor sale. Senzatia de realitate live este efectul poetic cel mai pregnant, ca si cel de deja vu, in sensul ca peticele din care se coase aceasta lume sunt decupate din noi insine, din realitatea noastra, dar „montajul” lor recreeaza un halou de emotie, umor si absurd pe care realitatea noastra uneori il pierde.
Raluca Duna