Tie, Doamne, iti voi canta - Zorica Latcu-Teodosia

Zorica Latcu (monahia Teodosia) s-a nascut la 17 martie 1917, intr-o familie de ardeleni refugiati in Ungaria. Intre anii 1936-1940, a absolvit facultatea la Cluj, unde a studiat Filologie clasica si Limba si Literatura franceza. Dupa finalizarea studiilor, a lucrat ca preparator principal la Institutul Roman de Lingvistica din Cluj, colaborand la Dictionarul Limbii Romane, coordonat de Sextil Puscariu. A inceput sa scrie din perioada adolescentei, iar intre 1944 si 1949 i-au aparut trei volume de poezii: Insula Alba, Osana Luminii si Poemele Iubirii. 
In 1948, a intrat in monahism la Manastirea Vladimiresti, de langa Tecuci, primind numele Teodosia. Dar nu a putut sta aici decat pana in 1956, cand manastirea a fost inchisa, o parte dintre maici fiind arestate, iar celelalte fiind silite sa renunte la monahism. Teodosia s-a numarat printre cele arestate, facand trei ani de detentie intr-un penitenciar din Miercurea Ciuc. Dupa eliberare, suferind de o grava infirmitate congenitala, care nu ii permitea coordonarea miscarilor, a locuit in localitatea Gurguiesti, in apropiere de Braila, impreuna cu maica Mihaela, o fosta colega de manastire. In aceasta perioada au aparut volumele Icoane pentru paraclis, Din pribegie, Gradina Doamnei si Alte poezii. 
In 1970, monahia Teodosia s-a mutat la Brasov, unde a continuat sa scrie poezie, dar a si tradus, din lucrarile lui Origen si ale Sfantului Grigorie de Nyssa, lucrari aparute in colectia „Parinti si scriitori bisericesti” la Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, precum si Cuvantarile ascetice ale Sfantului Isaac Sirul, aparute postum, si ale Sfantului Simeon Noul Teolog, traduceri aflate inca in manuscris. Dintre aceste cuvantari ale Sfantului Simeon, traduse si versificate de maica Teodosia, Cuvantul al II-lea se regaseste in prezentul volum. 
In februarie 1990, odata cu redeschiderea Manastirii Vladimiresti, se numara printre monahiile care se reintorc, pentru a-si continua in manastirea de metanie viata calugareasca pe care fusese nevoita sa o duca pana atunci in lume. Aici trece la cele vesnice pe 8 august 1990. 
Desi era cunoscuta inca din anii ’40, poezia Zoricai Latcu a capatat notorietate dupa anul 1990. Vorbind despre impactul pe care l-au avut versurile Maicii Teodosia in sufletul cititorilor, Parintele Teofil Paraian de la Manastirea Sambata de Sus dezvaluie o apreciere trimisa de catre un soldat aflat pe front, in Rusia: 
„Intr-un fund de Rusie, intr-o zi cu viscol si furtuna, amestec de iarna si inceput de primavara, mi s-a luminat gandul in coltul de insula greaca evocat de caldele, limpezile si desavarsitele versuri inchinate nuntii lui Kalliroe. Va multumesc pentru clipa senina si pura pe care mi-ati daruit-o intr-o vreme si intr-un cadru de trista si murdara animalitate”. 
Prezentul volum a fost editat dupa un manuscris din anul 1959, aflat in Biblioteca Ecumenica „Dumitru Staniloae” din Iasi, a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Manuscrisul a apartinut Mitropolitului Moldovei, Inaltpreasfintitul Iustin Moisescu, care l-a donat bibliotecii. 

Ioan-Lucian Radu