Teoremele godeliene de incompletitudine - Raymond M. Smullyan

Traducere de Virgil Draghici
     Teoremele gödeliene de incompletitudine, traducerea in limba romana a studiului Godel's Incompleteness Theorems a matematicianului si filosofului american Raymond M. Smullyan, reprezinta o analiza originala a fenomenului de incompletitudine, definit de Gödel, si a nedecidabilitatii, doua fenomene care, de-a lungul timpului, mai exact pe tot parcursul secolului XX, au fost corelate cu aspecte din filosofia moderna si postmoderna.
     In 1931, in plina epoca moderna, Kurt Gödel, matematician, logician si filosof austriac, afirma ca exista „o stiinta deasupra tuturor, care contine ideile si principiile care stau la baza tuturor stiintelor”, ca mai apoi sa demonstreze teoremele de incompletitudine. Aceste preocupari ale filosofilor si ale specialistilor in stiintele exacte apar pe fundalul interogatiilor moderne asupra adevarului (exista un adevar fundamental, general-valabil, suprem?), incepand cu Nietzsche, care decreteaza epoca moderna ca fiind doar interpretare sub semnul unui „D-zeu (care) a murit!” Daca filosofia nihilista a lui Nietzsche este categorica, cel putin in aparenta, intrucat acest aspect este discutabil, Gödel adopta relativismul, astfel incat toate demonstratiile sale in logica matematica mizeaza pe rest. Prin urmare, nu este intamplator faptul ca cel mai bun prieten al sau este Albert Einstein, care demonstreaza fenomenul relativitatii.