Teofania (poeme) - Gheorghe Simon

         Gheorghe Simon este un poet al Cuvintului in sens primordial, ca pelerin in propria sa singuratate, in propriul sau suflet, spre izvorul nemuritor al Verbului divin. Astfel, ni se dezvaluie o conceptie inalta despre poezie, ca res sacra, cu un sens profund pe care poetul il descopera in toate ipostazele vietii. Viziunea lui Gheorghe Simon asupra poeziei se releva ca jertfa a fiintei catre Cuvintul intrupat, caci, rostul poetului e in cuvint, in fervoarea rostirii.
         Largirea orizontului este impresionanta. Suntem purtati intr-un univers de viata si de poezie, cuprinzator cit cosmosul, cu toate conotatiile existentiale si spirituale, de la nastere la moarte si la transfigurare. Singur, doar cu icoana mamei si inconjurat de natura cu nenumarate fete, poetul urmareste miscarile sufletului in migrarea lui spre un cer eliberator. Pe linga cuvint, lumina se adauga gindului inalt al poetului, ca izvoare ale Creatiei. Caci in credinta-i profunda, amindoua vocabulele amintesc de inceputurile dumnezeiesti, iar fauritorul de poezie se simte ca intr-o rugaciune perpetua, in care verbul se subtiaza in lumina.
         Poezia religioasa a lui Gh. Simon izvoraste dintr-o credinta profunda, cu temeiuri teologice foarte bine stapinite. Poetul autentic si foarte cultivat, prin cunostinte multiple din literatura si din alte arte, se inscrie in registrul modernismului cu un ermetism de o mare finete.
                                                     
                                                                                                      Acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga