Tarot - Laura Maria Stanila

Atunci cand am prezentat volumul de debut al Laurei Stanila ce se intitula Anatomia disperarii, faceam un joc de cuvinte si spuneam ca viitoarea sa carte de poezie sa se cheme Fiziologia disperarii. Dincolo de asezarea ludica intr-o asemenea oglinda, se pare ca am ghicit bine in poezia ei de atunci fiindca, aceasta carte, in ciuda titlului ei ce tine de divinatie, incearca sa ghiceasca trecutul. Balanta dintre delicatetea notatiei lirice si o luciditate mereu salvatoare este inlocuita acum de o tensiunea dintre un trecut incert si un viitor prezent inca si mai incert. Lirismul este aproape absent, iar notatia rece, distanta creeaza o tensiune a versurilor ce se prefac, adesea, in amare aforisme ale desertaciunii. Textele cele mai puternice sunt cele in care observatia se preface abrupt in reflectie, iar sintaxa este concentrata de parca toate cuvintele se prefac in stanci ce stau sa cada peste tine.

Marcel Tolcea

De buna seama ca simtamintele poetice, fiorul viziunilor lirice exista in interiorul fiecaruia dintre noi, mai mult sau mai putin evidente, mai vag sau mai intens exploatate artistic. Poezia, insa, nu poate fi definita cu precizie, nici explicitata notional, ea se traieste, se simte, se degusta, fiindca nu e o stare universala, ci un apanaj al anumitor sensibilitati rafinate, precum felurile speciale de mancare raman taina marilor bucatari din istoria omenirii. Iar deliciile estetice ascunse in aceste pagini, nu sunt deloc putine, asa ca merita celebrate plenar, toto cum corde!

Claudiu T. Ariesan

RECENZII