Tapul si teapa - Viorica Haiduc

Cand eram copil imi placea sa ma joc adesea „de-a scoala”. Imi faceam un catalog dintr-un bloc de desen, adunam de prin vecini cateva fete si cativa baieti si jocul incepea, dar se termina atat de repede si de dezamagitor pentru mine (banuiti de ce).
     Mai tarziu, jocul a devenit o activitate cat se poate de serioasa si responsabila pentru mine, dar, din pacate, de atatea ori la fel de dezamagitoare, doar ca a durat un pic mai mult (mai bine de 32 de ani). Ei bine, in toata aceasta perioada, m-am perindat pe la vreo sapte scoli, am functionat la toate nivelurile de invatamant preuniversitar si am intalnit situatii si situatii, oameni si oameni.
     La ce constatare am ajuns?!
     Ca invatamantul romanesc, aflandu-se prea mult in situatia de „tap ispasitor”, ca urmare a asa-ziselor reforme ce i s-au aplicat de-a lungul timpului, a ajuns intr-o stare in care are nevoie de reanimare. Oare si-ar putea reveni cat de cat daca i-am injecta o mica doza de „satira si umor”?
      „Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist” (vorba filosofului).
 
Autoarea