Tainica inima a Bucurescilor - Aurora Nicolau

Povestile Jaristei sunt bine legate de tainica inima a Bucurescilor, asa cum le relateaza autoarea. Scrise baroc, cu mii de fiorituri de admirabila extractie din limbajul curent al curtoaziei veacului al XVIII-lea si inceputul urmatorului, narantiunea se citeste cu usurinta si bucurie, caci Calita detine taina adresarii ceremonioase din acele vremi si bogatia adjectivelor arhaice atat de dezmierdatoare auzului.

Adrian-Silvan Ionescu

Kera Calita si-a gandit sanctuarul intr-un cartier al contrastelor. A fost candva al calicilor – ce-au dat vechiul nume al caii Rahovei –, dar si al protipendadei, intre lacasuri sfinte si podgorii, nu departe de Filaretul pasoptistilor si de modernul asezamant spitalicesc – azi demolat – al Saftei Brancoveanu, de curtea lui Ipsilanti si de Arsenal.

Acad. Razvan Theodorescu

Molipsindu-se parca de la felurile pregatite cu rafinate si uneori doar de ea stiute amestecuri de mirodenii, stapana Jaristei imprumuta si in scris arhaisme mai de tot uitate, expresii, apelative ce reinvie lumea colorata, plina de miscare din „inima tainica” a Bucurestiului. Pentru ca autoarea e convinsa de un lucru, si incearca sa ne momeasca si pe noi ca orasul autentic, traind intre evlavie si dezmat culinar aici s-a exprimat cel mai bine, mai convingator, mai atragator.

Georgeta Filitti

Este vorba, asadar, de o carte despre podurile, bisericile, palatele (cele mai multe in ruina), carciumile de altadata, fala si tristetea din acest despartamant al capitalei noastre, oras (in fapt un sat latit si aglomerat) in care se amesteca – intr-o istorie tulbure – neamurile, limbile, civilizatiile, culturile, vesmintele, gusturile culinare si, desigur, bucatariile.

Acad. Eugen Simion

Noua carte scrisa de Kera Calita – pe numele ei adevarat Aurora Nicolau −, Tainica inima a Bucurescilor, trebuie citita, cum ar spune autoarea, „cu dichis”, ca sa-si dezvaluie farmecul. (…) Este o desfatare sa citesti aceasta carte si sa visezi pe marginea ei.

Alex. Stefanescu

RECENZII