Tacit - Pierre Grimal

Inclinam sa credem ca simptomele de "decadenta" insiruite cu atata grija de Tacit in Anale sunt menite sa puna in lumina nevoia de innoire resimtita de Roma din timp in timp. Nu este vorba asadar -orice se va fi crezut- de o decadenta definitiva. Nimic nu este mai strain de gandul lui Tacit decat aceasta idee. Precum, pentru Vergiliu, totul reincepea odata cu Augustus, tot astfel, pentru Tacit, totul va reincepe, efectiv va reincepe, odata cu primii Antonini.
Acesta este, credem noi sensul epopeii constituite de Anale si Istorii, deja schitata in Viata lui Agricola si Germania. Epopee, caci aceasta a fost intentia autorului, chiar daca nu este scrisa in versuri (dar in privinta aceasta chezas ne va fi Aristotel), epopee, iarasi, pentru ca adevaratii ei eroi sunt oameni pe care ii vedem luptand cu forte adverse, standu-le impotriva si, de asemenea, infruntandu-si "demonii" proprii, inascuti.
O epopee care se sprijina pe evenimente reale, dar care le intrece prin sradania autorului de a le descoperi geneze in gandul actorilor - loc si ocazie de atata incertitudine! 

RECENZII