sushi - Gabriel Bota

„Poezia lui Gabriel Bota vrea sa indrepte proasta intocmire a vietii: imediat ce-ti dai seama ca traiesti propria-ti viata, nu mai traiesti propria-ti viata, ci doar o reflectare inselatoare. Sansa ta este sa-ti traiesti viata prin altii, care te traiesc si care, la randul lor, nu se traiesc pe ei, te traiesc pe tine. In viziunea lui Gabriel Bota suntem condamnati sa traim in oglinzi straine. Obsesia tanarului poet o avea si Virgil Mazilescu: «… vei spune ca asta e viata si eu voi spune ca asta nu e viata». E o obsesie care deja autentifica, legalizeaza, un poet adevarat. De aici, poezia lui Gabriel Bota se umple de gesturi si de amanunte, de scene intime si de intamplari marunte, ca un jurnal intim. De aici, poezia sa devine un fel de aparat de «senzualizare» aproape disperata a lumii. Caci, la Gabriel Bota, pana si abstractiile sunt senzuale. Nu am mai citit de multi ani o poezie atat de simpla, de «prietenoasa». Si de trista. O carte care iti reda increderea in poezie.”
Ion Muresan