Supa de soricel - Arnold Lobel

Un soricel fericit – „statea sub un copac si citea o carte“ – este prins de o nevastuica. Aceasta e infometata, asa ca nu sta pe ganduri: va face o supa grozava din soricel. Cum ar putea acesta sa se salveze?

„Supa ta n-o sa aiba gust bun.“ spune soricelul cu curaj. „N-are povesti in ea. Supa de soricel trebuie dreasa cu povesti ca sa fie buna la gust.“ „Da’ eu n-am povesti“, spune nevastuica. „Am eu“, spune soricelul. „Pot sa ti le spun chiar acum.“

Aceasta schema clasica e folosita de celebrul autor american Arnold Lobel pentru a ne spune cateva povesti care au nu numai umor, ci si o incarcatura mai subtila si profunda, destinata sa-i puna pe ganduri pe copii si sa nasca intrebari provocatoare in mintea lor.

Prima poveste spusa de soricel se numeste Albinele si noroiul. Dincolo de comicul intamplarii pe care copiii il vor descoperi cu incantare, este un text despre relationare — cat de departe trebuie sa mergem pentru a-l accepta pe celalalt? Ce facem cand relatia ne afecteaza intr-un mod pe care nu ni-l dorim?

Doi bolovani este o poveste filozofica despre limitele cunoasterii si despre diversitatea punctelor de vedere. Oare ce este pe cealalta parte a dealului? se intreaba doi bolovani de pe coasta unui deal. O pasare le spune ce vede ea — orase, munti, vai — si cei doi bolovani se intristeaza. Un soricel le spune ce vede el — pamant, iarba, flori — si cei doi redevin fericiti. E exact ce vad si ei pe partea lor de deal. Insa realitatea de pe cealalta parte a dealului nu poate fi decat una singura. Sau nu? Cine are dreptate?

Greierii este un text foarte amuzant, mai ales daca e citit cu voce tare. E un fel de farsa sau snoava populara, dar subiectul sau e tot unul important: intelegerea. Cum putem oare sa comunicam cu adevarat, cum ajunge mesajul nostru la celalalt? 

Tufa de maracini este o alta poveste cu mult umor, unul duios de data aceasta. Este o poveste despre trecerea timpului, despre sperantele care uneori nu se implinesc si raman undeva, in adancul sufletului, ca un „maracine“ care nu are nevoie decat de putina „apa“ — adica iubire si empatie — pentru a se trezi la viata si a se dovedi un trandafir parfumat si plin de culoare.

Scapa soricelul datorita acestor povesti? Da, datorita curajului si imaginatiei sale. Raul si pericolele din lume nu vor disparea niciodata, vor fi mereu „nevastuici“ gata sa inghita tot. Povestile ne ajuta sa le imblanzim sau, cand asta nu se poate, sa le alungam si sa scapam din ghearele lor lacome.
 

RECENZII