Sunetul pasilor dumnezeiesti - Arhimandrit Ioannis Kostof

Douazeci si sapte de ani am fost martorul prabusirii morale si spirituale a tatalui meu si in fiecare zi vedeam ca este parasit de omenie, ca pana la urma persoana lui sa devina o ruina intunecata si trista. Si totusi, generatia mea a vazut in aceasta ruina intruparea tuturor idealurilor comunismului. Dar cum sa nu-l vada asa, de vreme ce invatatura comunismului incepea din cresa, continua in scoala generala, apoi la gimnaziu, si, in cele din urma, la facultate? Cred in porunca „Nu ucide”. Cred in adevarul care nu este impus cu forta si prin varsare de sange. Cred ca un duh suprem guverneaza lumea si nu omul trecator. Cred ca puterea duhului este mai puternica decat toate fortele materiale luate impreuna. Oricat am crede ca adevarurile morale ale vietii au disparut astazi de pe planeta noastra, este un fapt de netagaduit ca milioane de oameni cred inca in acestea si traiesc cu ele. Nicio putere nu poate face sa dispara vesnicul. Adevarurile vesnice sunt luate de om odata cu laptele matern. Dar si oamenilor care se intovarasesc cu ateismul, ca de pilda eu, adevarurile le apar in mod neobisnuit si minunat. In subconstientul meu exista, desigur, sentimentul religios, pe care-l mostenisem de la cele doua bunici foarte religioase. Insa nu l-am simtit de la inceput. Nici nu stiam ca in mine traieste un asemenea sentiment.