Summa theologica. Volumul 2 - Toma de Aquino

Traducere de Alexandra Baneu, Alexander Baumgarten, Cristian Bejan, Andrei Bereschi (reunirea contributiilor), Gabriel Chindea, Marcela Ciortea, Iulia Cojocariu, Daniel Coman, Patricia Ivona Comanescu, Adrian Cotora, Vasilica Eugenia Cristea, Emanuel Grosu, Antoaneta Sabau, Tamás Hajnalka

Nota preliminara, note si ingrijirea editiei de Alexander Baumgarten

„Propozitia ‘omul a fost creat dupa imaginea lui Dumnezeu’ se rosteste, cum spune Ioan Damaschin, in sensul in care prin ‘imagine’ este semnificata o fiinta intelectuala si libera ca arbitru, precum si purtatoare prin sine de puteri. De aceea, dupa ce am vorbit mai inainte despre model, adica despre Dumnezeu, precum si despre cele ce au provenit din puterea divina potrivit vointei sale, ramine sa cercetam imaginea lui, adica omul, dupa cum este si el principiul lucrarilor sale, intrucit are liber-arbitru, precum si putere asupra lucrarilor proprii.” (Toma din Aquino)

„Studiul circumstantelor tine de etician, de politician si de retor. De etician, pentru ca, in functie de ele, se gaseste sau se pierde medierea virtutii intre actele umane si pasiuni. De politician si de retor, pentru ca, in functie de circumstante, actele umane sint judecate ca demne de lauda sau dispret, demne de iertare sau condamnare; dar in maniere diferite, caci oratorul convinge, pe cind politicianul decide. Dar de teolog, caruia ii slujesc toate celelalte arte, ele tin in toate cele trei moduri mentionate, caci el examineaza actele umane ca virtuoase sau vicioase, impreuna cu eticianul, dar el le examineaza si in functie de pedeapsa si rasplata, impreuna cu oratorul si politicianul.” (Q. 7, a. 2 – Daca teologul trebuie sa acorde atentie circumstantelor actelor umane)

Nascut la Roccasecca, in anul 1225, Toma din Aquino este una dintre figurile ilustre ale teologiei si filosofiei medievale. De-a lungul carierei intelectuale, a avut un ideal fundamental care ii guverneaza intreaga opera: realizarea unui acord intre traditia iudeo-crestina si viziunea greco-araba despre lume. Astfel, el a valorificat in teologia crestina filosofia lui Aristotel si Averroes, gindirea neoplatoniciana din opera lui Plotin, Proclos sau din lucrarea anonima Cartea despre cauze, imbinind, fericit sau tensionat, tezele acestora cu fundamentele traditiei crestine, de la Dionisie Areopagitul la Augustin sau de la omiliile lui Ioan Gura-de-Aur la teologia sistematica a lui Ioan Damaschin. In opera lui Toma din Aquino pot fi contemplate doua aspecte diferite: pe de o parte, armonia unor sistematice constructii de idei, care, in esenta, exprima viziunea omului medieval despre lume; pe de alta, tensiunile pe care codul genetic al gindirii occidentale le poarta in sine si cu asumarea carora debuteaza modernitatea. Condamnat, in 1277, la trei ani dupa moartea sa, de oficialitatile ecleziastice pentru 63 de teze din Summa theologica, reabilitat ulterior si, in fine, sanctificat in 1324, Toma din Aquino este un autor care trebuie redescoperit tocmai in circumstantele polemicilor medievale care l-au determinat sa scrie, ca figura marcata de coliziunea celor doua lumi, a filosofiei grecesti si a monoteismului iudeo-crestin, care se luptau in constiinta sa intelectuala.

RECENZII