Sub semnul lui Hippocrates - Victor Voicu

„Romania este unica pentru mine, este Patria mea. Aici am vazut lumina soarelui, am citit la lumina lunii, am suferit, m-am bucurat, am plans si am fost fericit. Aici mi-am definit vocatia, am obtinut succese sau neimpliniri, am cunoscut oameni de anvergura morala si profesionala, generosi si demni, care mi-au fost modele si carora le raman recunoscator pentru totdeauna. Aici am invatat la scoli bune, cu profesori dedicati misiunii lor si am ascultat mari dascali, personalitati stralucite ale romanilor, cu nimic mai prejos decat reperele si valorile europene. Aici am identificat pe marii fondatori ai culturii, civilizatiei si stiintei romanesti. Aici am descoperit anvergura si dedicatia unor mari oameni de stat, uriase personalitati ale politicii romanesti, stalpi ai natiunii si fondatori ai statului roman modern. Aici am identificat mari personalitati de alte etnii, evrei, francezi, armeni, germani etc., care si-au pus destinele in slujba romanilor, unii cu sacrificiul vietii. Aici, pe acest pamant, se afla acei oameni minunati, anonimi, fideli si credinciosi Romaniei profunde, nealterata de vreme si vremuri. Aici m-am nascut si aici voi ramane, in vesnicia pamantului romanesc.
Iata cateva dintre cele 100 de motive care au edificat credinta mea nealterabila in Patria mea, Romania.”
Victor Voicu

„Victor Voicu mi s‑a impus prin acest flegmatism caracterial, despre care el insusi ar putea sa spuna multe, inclusiv cate jertfe, pierderi si eforturi supra‑umane l‑au costat. Deoarece, o stim, acum, la o anume varsta si o asimilata experienta, ca totul costa, desi pierderile si suferintele, ranile acestei plati, ale acestei ofrande, nu se pot echivala in nici o alta forma de valoare. Dincolo de firile noastre, distincte, e drept, ne‑au apropiat si unele calitati. In primul rand, poate, ceea ce numim seriozitate grava biografica sau destinala, adica injugarea la acea norma pe care in tineretea noastra am descoperit‑o si apoi ne‑am asumat‑o cu o energie si vointa de fier: slujirea Ideii! In cazul lui, credinta in Hippocrates si in juramantul lui, ca si servirea acestuia, de parca ar fi fost depus pe un altar; da, un altar, de buna seama!”
Nicolae Breban