Structura economiilor nationale, serviciile knowledge-intensive si avantajul competitiv al UE - Gabriela-Liliana Cioban

Analiza realitatilor socio-economice, culturale, geopolitice sau de alta natura cu privire la lumea in care traim in prezent reliefeaza, intre altele, faptul ca tarile si/sau natiunile lumii s-au aflat dintotdeauna in competitie una fata de alta. Principial, sintagma de „competitie” ar trebui acceptata ca fiind ceva pozitiv, in sensul ca doar competitia genereaza progres si prosperitate in viata indivizilor, organizatiilor si tarilor. Mai mult, societatea capitalista traditionala s-a bazat esentialmente pe piata si competitie, ca factori generatori de progres economic; inclusiv societatea postcapitalista, creionata de Drucker sau Toffler, isi fundamenteaza modelul de evolutie pe competitia interindivizi si interorganizatii. La inceputul Revolutiei industriale (1776), teoria relatiilor internationale discuta despre „imperii”, „posesiuni peste mari” si „sfere de influenta”; astazi, aceeasi teorie discuta despre trei superputeri economice (UE, SUA, Japonia), de „poli” de influenta globala, de „tari emergente” in competitia globala (India, China, Rusia etc.), subintelegand ca alte tari/natiuni tind sa ramana la periferia dezvoltarii economice.
Lucrarea are ca punct de plecare intrebarea: „In ce directie se concentreaza astazi competitia economica dintre tari si/sau organizatii la nivel global?” Pe parcursul celor patru capitole sunt analizate elementele/factorii care determina competitia economica la nivel global.