Strania istorie a comunismului romanesc (si nefericitele ei consecinte) - Lucian Boia

„Comunismul a pierdut partida. Comunistii insa au castigat-o. E ca si cum intreaga poveste a comunismului n-ar fi avut alt rost decat acela de a inlocui o clasa dominanta prin alta.

Nici un experiment comunist – cel putin in peisajul european – nu a fost atat de «special» si cu evolutii atat de neasteptate si de «divergente» precum comunismul romanesc.

Se va vedea cum tara cu cei mai putini comunisti a devenit tara cu partidul comunist cel mai numeros (in termeni relativi); cum o societate abia atinsa de ideologia comunista s-a comunizat in profunzime, pana intr-atat incat s-a despartit mai greu de comunism ca oricare alta; cum, virulent antinational intr-o prima faza, comunismul a sfarsit prin a deveni ultranationalist; cum s-a inventat in Romania comunismul dinastic, fara echivalent in Europa si comparabil (fara a-si pierde nota de originalitate) doar cu regimul din Coreea de Nord; cum Romania, dupa ce ani de zile parea a fi societatea care s-a opus cel mai putin regimului comunist, s-a ridicat impotriva lui Ceausescu printr-o revolutie sangeroasa (singura de acest gen in spatiul comunist) – impotriva lui Ceausescu, dar nu neaparat si impotriva alcatuirilor comuniste: intr-adevar, pentru ca paradoxul sa fie complet, cea mai violenta revolutie «anticomunista» s-a prelungit prin cea mai lenta si mai incompleta desprindere de comunism!

Toate aceste paradoxuri au o explicatie. Sau si-o cauta. E ceea ce-si propune cartea de fata: dincolo de simpla descriere, o interpretare a fenomenului comunist romanesc.“ - Lucian Boia

LUCIAN BOIA, nascut in Bucuresti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti. Opera sa, intinsa si variata, cuprinde numeroase titluri aparute in Romania si in Franta, precum si traduceri in engleza, germana si in alte limbi. Preocupat indeosebi de istoria ideilor si a imaginarului, s-a remarcat atat prin lucrari teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria intre adevar si fictiune) si la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cat si prin investigarea consecventa a unei largi game de mitologii (de la viata extraterestra si sfarsitul lumii pana la comunism, nationalism si democratie). A adus, de asemenea, noi interpretari privitoare la istoria Occidentului, a Frantei si a Germaniei. In 1997, lucrarea sa Istorie si mit in constiinta romaneasca a starnit senzatie si a ramas de atunci un punct de reper in redefinirea istoriei nationale.

RECENZII