Stihuri pentru o ureche poetica - Iulian Grigoriu

„Cuvintele oamenilor plutesc in vaioage

numele noastre, aproape de Pamant

sunt momeli pe malurile apelor

cate o rama se zbate mai mult

prinsa in carligul vreunei consoane.

De la o oarecare distanta

se estompeaza pana si destinatia finala

solutia evidenta, la mintea copiilor

Eu zic: ar fi bine sa incetinim/ vreau sa cobor

– in zadar –

ne predam cu totul acceleratiei de tip Coriollis

experimentului unic si planetar

calare pe planul osculator

in jurul orasului desfacut ca o ureche

ce aude totul la timp

Timp arc, timp rubin, timp combinatoriu”

RECENZII