Stihirarul, tomul al II-lea - Ierom. Visarion

Visarion Ieromonahul a fost cel mai important reprezentant al scolii de psaltichie din Manastirea Neamt si unul din cei mai mari alcatuitori sau traducatori de psaltichie din Tarile Romane in prima jumatate a veacului al XIX-lea. Un numar mare de manuscrise aflate in biblioteca Manastirii Neamt sau in alte biblioteci din felurite parti ale tarii si din Sfantul Munte Athos cuprind cantari alcatuite sau traduse de acest mare protosalt nemtean pentru aproape toate slujbele si perioadele anului bisericesc. Pentru ca era priceput nu doar la facerea cantarilor, ci si la mestesugul scrisului, Visarion Monahul a alcatuit mai multe manuscrise psaltice, precum si alte manuscrise necesare obstii din care a facut parte. O biografie amanuntita despre Visarion Ieromonahul nu se cunoaste deocamdata. Nu stim unde s-a nascut, nici statutul familiei sale, nici care sunt numele parintilor sai; putinele date pe care le avem despre el provin din cateva insemnari pe marginea unor carti sau manuscrise. Pana de curand nu era cunoscuta perioada exacta in care a trait protosaltul nemtean. O insemnare gasita de profesorul Pavel Lungu la sfarsitul unei carti care a apartinut chiar lui Visarion Ieromanahul, aflata acum  in biblioteca Manastirii Neamt, arata ca acesta a trait intre anii 1764 si 1844. Mai stim despre el ca a deprins mestesugul cantarii in sistema cea veche de la Iosif Schimonahul, intaiul psalt al Manastirii Neamt si ca a asistat la Iasi la lectiile de cantare pe care arhidiaconul Nichifor Kabtuniari le preda ucenicilor lui.
Tiparirea cantarilor lui Visarion Ieromonahul reprezinta, pe langa folosul lor pentru infrumusetarea slujbelor bisericii, si un prinos de cinstire adus marelui protosalt si obstii nemtene, vietuitoare dupa asezamintele Sfantului Paisie Velicovschi. Aceste cantari sunt aspecte ale vietii duhovnicesti, ale osardiei pentru pastrarea traditiei si ale bunei randuieli instituite in Manastirea Neamt de Staretul Paisie si pastrate dupa moartea sa, pentru cateva decenii, de catre ucenicii sai. Pe langa iscusinta cu care au fost alcatuite sau potrivite pe limba romana, cantarile din aceasta carte ne arata si atentia acordata in acele vremuri bunei randuieli a slujbelor din Manastirea Neamt.. Manuscrisul 505 din Biblioteca Manastirii Agapia – Stihirarul alcatuit de Visarion Ieromonahul din Manastirea Neamt este, fara indoiala,  unul dintre cele mai valoroase manuscrise psaltice ale scolii romanesti. Scris foarte ingrijit, cu cerneala de doua culori, neagra si rosie, asemenea celorlalte manuscrise ale lui Visarion, Stihirarul arata atentia deosebita care se acorda alegerii si pregatirii cantarilor in obstea Manastirii Neamt. Manuscrisul contine 343 de file cu cate 15 randuri pe fiecare pagina. Paginile sunt numerotate cu cerneala rosie, in dreapta, in coltul de sus, pentru pagina de verso.
Aceasta carte este scrisa spre folosul multor cantareti de strana si al tuturor iubitorilor de muzica psaltica.