Stefan Ciobanu, un savant profesor luptator neinfricat pentru unirea Basarabiei - Radu Stefan Vergatti

Cand am inceput sa scriu randurile urmatoare mi-am pus intrebarea cui va folosi ceea ce aveam sa astern pe hartie. Este firesc. Pentru un scriitor, obligatoriu trebuie sa existe aceasta problema. Daca o carte este utila, atunci ea circula, pentru ca va interesa publicul. In acel caz, desigur, paginile scrise si tiparite vor forma o carte adevarata. Daca o carte este depozitata pe rafturile unei biblioteci, unde zace fara a fi citita, sau, cel putin rasfoita, atunci valoarea ei se reduce la un vraf neinteresant de hartii. In acest al doilea caz, nevoia de a scrie acele pagini devine total inutila si cartea nu foloseste nimanui. Stefan Ciobanu a reprezentat o figura remarcabila in viata publica, politica si culturala a Regatului Romaniei in prima jumatate a secolului al XX-lea. Impresionant si frapant este ca Stefan Ciobanu, nascut pe malul Nistrului intr-un sat, Talmaza, aflat sub stapanire tarista, educat in scoli rusesti, nu si-a uitat niciodata originea si a fost constient in permanenta de sentimentul ca este roman. Sigur, familia in care s-a nascut era de tarani romani. Satul sau era romanesc. Insa scoala rusa absorbita de el la toate nivelurile – primar, gimnazial, scoala normala, universitate – nu l-a putut face sa se rusifice si nici sa-si piarda identitatea romaneasca. Studiile sale stralucite, datorita inzestrarii native si a colaborarii cu mari filologi slavisti si romanisti ai vremii, cum au fost academicianul iudeu Vladimir Nicolaevici Peretz si romanul dupa mama Alexandr Ivanovici Iatimirski, au permis fiului de tarani romani din Basarabia sa elaboreze studii stiintifice prin care sa analizeze istoricul si evolutia legaturilor dintre literatura romana si cea slavona. Privind raportul temporal, el a putut demonstra ca ambele literaturi au aparut aproximativ in acelasi timp. Valoric, Stefan Ciobanu a dovedit ca ambele au dat posibilitatea sa se afirme mari scriitori. Daca literatura rusilor a avut succes si s-a facut cunoscuta prin lucrari scrise in evul mediu, cea romana, a unui popor mic, dintr-o tara cu o suprafata mult mai redusa a fost greu sa ajunga la aceeasi raspandire. Dar aici a intervenit meritul lui Stefan Ciobanu de a fi demonstrat valoarea scrierilor romanesti. Pentru el o problema speciala a constituit-o modul in care a fost tratat fostul domn Dimitrie in Rusia. S-a aplecat mult asupra principelui carturar, refugiat in Imperiul Tarist. A fost necesar. In Regatul Romaniei istoricii, literatii, folcloristii etc. au prezentat relatiile dintre principele moldovean si tar a fi fost bune tot timpul. Stefan Ciobanu a nuantat aceasta teza. Folosind documentele prafuite din arhivele rusesti, aproape inaccesibile cercetatorilor din Romania acelei perioade, Stefan Ciobanu a demonstrat ca numai dupa o presupusa legatura morganatica a lui Petru cel Mare cu frumoasa Maria, fiica majora a lui Dimitrie Cantemir, i s-a acordat o demnitate de stat in Imperiul Tarist principelui moldovean. Deci numai la sfarsitul vietii Dimitrie Cantemir a primit ceea ce merita. Dimitrie Cantemir si fiul sau Antioh au ramas modele de studiu pentru metoda folosita in cercetare si modalitatea de valorificare si raspandire a noutatilor. Din pacate, cantemirologii romani au tinut seama putin, mult prea putin, de studiile lui Stefan Ciobanu in domeniu. Si in Istoria literaturii romane vechi, publicata in anul 1947, catre sfarsitul vietii, a sustinut si demonstrat aceleasi teze legate de raportul temporal si valoric intre literatura slavona – limba rusa si literatura romana. A pus si problema raportului cu celelalte literaturi europene. Pe acest taram – stiintific – a dus Stefan Ciobanu primele sale lupte pentru redesteptarea si impunerea constiintei nationale a romanilor basarabeni. Interesant si insemnat este pentru miscarea etnica romaneasca din Basarabia ca in fruntea ei s-au situat in primul rand intelectualii proveniti din mediul rural, dintre asa-numitii,, culaci”. Cu toate eforturile de rusificare, autoritatile tariste nu au reusit sa inabuse vocea sangelui romanesc. La mai bine de un veac de la cotropirea Basarabiei de catre Imperiul Tarist, in acea regiune se gaseau tineri intelectuali romani de inalta tinuta. Ei cereau cu tarie prin presa cu caracter semilegal, prin discursuri, prin poezii si cantece, prin societati secrete, prin predici rostite in limba romana in biserici sa ajunga la independenta si la unirea cu Romania. Perseverenta acestor tineri proveniti din randurile paturii bogate din lumea rurala, care le dadea forta si independenta economica, arata capacitatea de rezistenta si de lupta a romanilor. Ei formau grupul activ al nucleului romanesc din Basarabia, care rezista si se amplifica, in ciuda terorii, a rusificarii si chiar a schimburilor de populatie – fie prin deportari din Basarabia, fie prin aducerea altor neamuri, de alte etnii, pe pamanturile basarabenilor. Figuri luminoase ale miscarii basarabene de redesteptare si afirmare nationala au fost Ioan Pelivan, Pantelimon Halippa, Vasile Stroescu, Daniel Ciugureanu, Gherman Pantea etc. O parte dintre ei au fost evocati cu arta si seriozitate in mai multe monografii. Acum, alaturi de cei amintiti, il pomenesc pe profesorul Stefan Ciobanu. Cu toate ca a invatat ca stralucit elev si student in scolile rusesti, el nu a uitat niciun moment ca era roman. A spus-o cu glas tare, cu obstinatie, a afirmat-o prin lucrarile sale si s-a impus in lupta pentru unirea pamantului sau natal cu Regatul Romaniei. Folosirea unor documentatii ample, rusesti si romanesti, conduce la aparitia unei monografii mai consistente fata de cele dedicate pana in prezent academicianului Stefan Ciobanu. Am profitat de pe urma colegialitatii, in liceu, la Sf. Sava din Bucuresti, cu fiul Erastiei Peretz, cu care am stat in aceeasi banca timp de trei ani. Colegul meu de banca era nepotul profesorului universitar de Istoria Dreptului si de Drept Roman Ion Peretz, reprezentant al ramurii din Romania a familiei Peretz aflata in Ucraina. Frumoasei Erastia Peretz, fosta Miss Romania, ii placea sa povesteasca. Dupa terminarea orelor la liceu ma duceam ades in apartamentul unde locuia colegul meu, langa gradina Cismigiu. Acolo, mama lui, Erastia Peretz, ne istorisea o serie de intamplari din Basarabia, pe care le stia fie din povestile de familie, fie din cele traite de ea, caci era de aceeasi varsta cu Alla Ciobanu, fiica majora a profesorului Stefan Ciobanu. Astfel, de atunci, am aflat multe despre mirificul profil al profesorului Ciobanu, din pacate putin pus in valoare in zilele noastre. Cele povestite de Erastia Peretz, al carei tata fusese intre altele si director al ziarului „Curentul” din Chisinau, au fost completate de bunicul meu vitreg Apostol D. Culea, din pacate mort in martie 1949, de bunica mea Natalia Culea si de mama mea, Nathalia Teodora Ciobanu-Vergatti. In fine, in ultimul timp, am avut un ajutor nepretuit din partea domnului Victor Dorian Mancas (nepotul de fiica al lui Stefan Ciobanu). Informatiile oferite despre bunicul sau matern Stefan Ciobanu, cu care a locuit in casa in anii copilariei si ai adolescentei, mi-au intregit imaginea si mi-au confirmat cele stiute de mine despre moartea cumplita a lui Stefan Ciobanu. Victor Dorian Mancas mi-a povestit ca isi aduce aminte cum, in copilarie, bunicul lui il lua in brate, il mangaia si-l saruta. I-a ramas in minte un moment deosebit: acela cand profesorul Stefan Ciobanu i-a adus un sac plin de jucarii, spunandu-i ca sunt de la Odesa. Sigur ca au fost multe intamplari din copilarie care au pigmentat conversatia noastra. Tot el, impreuna cu sotia sa, doamna Eugenia Mancas, cu bunavointa, mi-au pus la dispozitie o serie de fotografii de familie. Sprijinind cuvantul scris de aceste imagini, partial inedite, sper sa sporesc interesul cititorului specialist sau om de cultura obisnuit. In fine, cu placere imi indeplinesc obligatia de a multumi domnului profesor universitar Ion I. Solcanu pentru observatii si pentru prefata. Sper ca lucrarea sa circule in randurile unui public cat mai larg, pentru a lumina din plin figura unui mare patriot roman, carturarul profesor academician Stefan Ciobanu.