Stapanul si cuceritorul meu - Francois-Henri Deserable

Traducere si note de Madalina Ghiu

Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze 2021

„Noul roman al lui François-Henri Désérable este o mica bijuterie de poezie si ironie. [...] Autorul amplifica pasiunea pentru a o duce in derizoriu. Reda atat de convingator limbajul iubirii incandescente, al iubirii chinuitoare, al iubirii imposibile, al iubirii disperate. In aceasta carte, care nu pierde nimic din virtuozitatea sclipitoare a romanului anterior, Un anume domn Piekielny, Désérable castiga in profunzime. Un regal stilistic.“ — Le Journal de Dimanche

Titlul romanului Stapanul si cuceritorul meu provine dintr-un vers al lui Paul Verlaine, dar este greu de imaginat ca insusi poetul si pistolul cu care l-a impuscat pe Rimbaud joaca un rol esential in povestea de dragoste interzisa dintre Tina si Vasco, unde pretioasa caseta cu inima lui Voltaire, furata de la Biblioteca Nationala a Frantei, devine cadou de aniversare, iar arma lui Verlaine, cumparata la licitatie, alaturi de un caiet cu sonete si haikuuri ajung probe incriminatoare pe masa judecatorului de instructie. Esecul relatiei amoroase dintre cei doi protagonisti, surprins cu ironie fina de vocea uneori melancolica, alteori taioasa a naratorului chemat la tribunal sa depuna marturie, se declina cu toate culorile pasiunii oarbe, de la gesturile necugetate in frumusetea lor ale indragostirii pana la strafulgerarile de luciditate din final.

Intr-un interviu, François-Henri Désérable declara: „Am trait cu pasiune o poveste de dragoste, ratiunea s-a predat, a depus armele, iar eu nu am putut scrie altceva pe acest subiect. Mi s-a parut necesar sa incerc sa reconstitui sentimentele care ma animasera intr-o fictiune ce se invarte in jurul poeziei.“ Ironia si liricul se intrepatrund intr-un elogiu adus cartilor si iubirii, chiar si atunci cand aceasta ne face sa ne pierdem capul.

RECENZII