Speranta abandonata (Nadejda Mandelstam)

Daca prima parte a extraordinarelor memoriilor Nadejdei Mandelstam, Fara speranta, prezinta ultimii patru ani de viata ai lui Osip Mandelstam, cele doua arestari, exilul si moartea lui, precum si destinul postum pe care sotia lui si-a propus sa-l aduca la cunostinta posteritatii, cartea a doua – Speranta abandonata –, opera cu totul independenta, in care autoarea isi rememoreaza existenta din momentul intilnirii cu Mandelstam, la 1 mai 1919, relateaza despre viata lor in deceniul al treilea si inceputul celui de-al patrulea, despre prieteni si ambianta literara: akmeistii, Hlebnikov, Pasternak, Tvetaeva si, indeosebi, Ahmatova a carei prezenta nu a fost decit episodica in primul volum. Incercare de a intelege epoca, de a-i sesiza principalele valori spirituale, analiza Nadejdei Mandelstam, uneori foarte personala si patimasa, produce o impresie profunda, zguduitoare, constituindu-se totodata intr-o originala istorie a literaturii ruse din prima jumatate a secolului XX.

 

Memoriile Nadejdei Mandelstam, constituite din volumele Fara speranta (tradus la Editura Poliurom in 2003) si Speranta abandonata, reprezinta una dintre cele mai impresionante marturii despre viata din Uniunea Sovietica in timpul terorii staliniste.

 

Traducere si note de Nicolae Iliescu.