Sonata Kreutzer si alte povestiri - Lev Tolstoi

E un lucru uimitor cât de deplină este iluzia care spune că frumusețea este bine. O femeie frumoasă spune prostii, tu auzi și nu vezi prostiile, ci vezi ceva inteligent. Ea spune, face porcării, și tu vezi ceva drăguț. Când însă ea nu spune nici prostii, nici mizerii, ci e frumoasă, atunci te convingi că este uimitor cât de inteligentă și morală este.

M-am întors entuziasmat acasă și am decis că ea este culmea perfecțiunii morale și că de aceea este demnă să fie soția mea, și a doua zi am cerut-o în căsătorie.

Chinuit de propria depravare fizică și morală, dar dornic de a-și întemeia o familie bazată pe înțelegere și fidelitate, Pozdnîșev o cere de soție pe EA, aparent aleasa inimii. Este frumoasă și, cel mai important, pare să fie culmea perfecțiunii morale căci, fiind un cunoscător fin al depravării, nu ar permite niciodată o relație cu o femeie infidelă.

Zis și făcut. Se căsătorește cu ea, însă căsnicia nu este așa cum și-a imaginat. Lucrurile denaturează rapid și se degradează rapid. Dau naștere a 5 copii, însă fii și fiicele născute nu îi apropie, ba chiar adâncesc și mai mult prăpastia diferențelor și a neînțelegerilor dintre ei.

Trăiam parcă într-un armistițiu, și nu exista niciun motiv să-l încălcăm; deodată se iscă o discuție despre un câine care primise o medalie la o expoziție, zic eu. Ea spune: „Nu o medalie, ci o apreciere”. Începe cearta. Începem să sărim de la una la alta, cu reproșurile: „Ei, dar asta se știe de mult, mereu e așa: tu ai spus…” „Nu, n-am spus”. „Deci, eu mint!... Simți că nu mai e mult și începe acea ceartă groaznică în timpul căreia vrei s-o omori sau să te sinucizi. Știi că acum o să înceapă și ți-e frică de asta, ca de foc, de aceea ai vrea să te abții, dar furia îți cuprinde toată ființa. Ea se află în aceeași stare, tot proastă, intenționat îți răstălmăcește toate cuvintele, denaturându-le sensul; fiecare cuvânt al ei e plin de otravă; unde știe că mă doare cel mai mult, acolo mă înțeapă. Sare din camera, dă fuga în camera copiilor. Încerc s-o rețin ca să termin ce am de spus și să fac demonstrația până la capăt, și o apuc de mână. Ea se preface că îi provoc durere și strigă: „Copii, tatăl vostru mă bate!” Eu strig: „Nu minți!” „Doar nu e prima dată!”, strigă ea, sau ceva în genul ăsta. Copiii dau fuga la ea. Îi liniștește. Eu spun: „Nu te mai preface!” Ea spune: „Pentru tine totul e prefăcătorie; tu-l omori pe om și spui că se preface. Acum mi-am dat seama cum ești. Chiar asta vrei!” „O, de-ai crăpa!”, strig eu.

Pozdnîșev nu crede în iubire, nu crede în iubirea întemeiată pe unitatea idealurilor și pe înrudirea spirituală, ci crede în potrivirea sexuală, în armistițiu și în angajament. Însă odată cu trecerea anilor, fiecare acțiune a sa în cadrul căsniciei are menirea de a-și demonstra și mai mult că iubirea și fidelitatea nu există. Ba chiar că iubirea este preferința unei personae față de cealaltă persoană pe o perioadă determinată… o lună… două zile… o jumătate de oră. Astfel, pe fondul scandalurilor conjugale și a propriei depravări, răsare sâmburele mărșav al geloziei. Și crește și crește și crește până când își ucide soția convins fiind că îl înșeală cu partenerul ei muzical. Însă ea chiar îi este infidelă sau Pozdnîșev caută nimicuri care să-i confirme adulterul închipuit?

Vorbele sunt de prisos. Răul este săvârșit. Ea moare. Însă ce se întâmplă cu el? Are remușcări? Îi pare rău? Ajunge la închisoare? Dar copiii, copiii îl iartă? Îi rămân alături?

Lev Tolstoi nu menajează cititorul pe întregul parcurs al nuvelei Sonata Kreutzer. Grandiosul scriitor își spune părerea francă despre depravare, infidelitate, motivele și scuzele care conduc la infidelitate, despre căsnicie și despre copii, dar și despre iubire și moarte. Lev Tolstoi descrie atât de clar și de obiectiv etosul sexual al acelei epoci încât realizezi că aceste concepții sunt valabile chiar și în zilele noastre.

În general, scriitorii protejează cititorul, evită lezarea acestuia, nu își asumă răspunderea în mod direct despre modul în care cititorul se poate schimba după ce citește o astfel de scriere, însă nu și Lev Tolstoi în Sonata Kreutzer. Deși nu îți spune direct: „prostule, ești un naiv, iubirea are un termen de valabilitate, iar căsnicia este mai grea și mai groaznică decât îți imaginezi”, cititorul este lăsat să își tragă propriile concluzii pe baza argumentelor sale deosebit de convingătoare. Citindu-l pe Lev Tolstoi, propria ideologie despre viață și iubire este zdruncinată temeinic.

În Sonata Kreutzer Lev Tolstoi relatează parte din întâmplările din propria căsnicie. La 34 de ani se căsătorește cu Sofia Andreevna, ea având doar 18 ani. Fac 12 copii, însă fericirea vieții de familie nu tine mult nici în cazul lui. Se spune că și Lev Tolstoi a fost un bărbat gelos și asta pentru că soția sa, Sofia Andreevna, l-ar fi înșelat cu un muzician rus. Cu toate acestea, Lev Tolstoi nu are curajul lui Pozdnîșev și nu își omoară nevasta.

Lev Tolstoi a fost atât de important pentru literatura rusă încât efigia lui a fost imprimată pe o monedă rusească din aur. Contele Lev Nicolaevici Tolstoi este considerat a fi un geniu al literaturii ruse, fiind un scriitor de seamă al epocii vârsta de aur a literaturii ruse.

Cu toate acestea, puțini știu că odată publicată în 1889, cartea Sonata Kreutzer a stârnit numeroase controverse și un imens scandal în Rusia, ba chiar s-a încercat interzicerea ei. Mai mult decât atât, în America anumite pasaje din nuvelă au fost interzise. De ce? Pentru că Sonata Kreutzer face referire la Sonata pentru Vioară Nr. 9 a lui Beethoven, o asociere de neconceput, pentru că Tolstoi părea un pervers sexual moralist și pentru că adevărurile scrise și descrise de Tolstoi nu doar că deranjau, ci cu greu puteau fi înțelese.

Sonata Kreutzer are doar 127 de pagini, însă un mare avantaj este faptul că primim și alte povestiri în această carte: Doi Husari și Fericirea Vieții de Familie. Deși cele trei nuvele nu au legătură una cu cealaltă, toate trei par inspirate din viața reală a lui Lev Tolstoi. Este drept că aceste două nuvele nu sunt la fel de spectaculoase ca Sonata Kreutzer, însă scrierile lui Lev Tolstoi merită fiecare minut petrecut citindu-le.

Nuvela Doi Husari de Lev Tolstoi este despre viața în armată, despre patima pentru jocurile de noroc și pentru femeile frumoase. La 20 de ani diferență de povestea tatălui, Contele Turbin Fiul ajunge în aceleași situații ca și tatăl său. Însă pus în aceeași postură, înzestrat probabil cu aceleași calități ca și tatăl, fiul nu dă dovadă de aceeași istețime ca și tatăl și nu reușește să seducă fiica femeii seduse de tatăl său în urmă cu 20 de ani. Nuvela are o morală puternică, vă sugerez să o descoperiți singuri, dragi cititori.

Nuvela Fericirea Vieții de Familie de Lev Tolstoi are un mesaj deosebit de frumos și complex. Serghei are 36 de ani și se căsătorește cu frumoasa Masha de 17 ani, însă fericirea lor nu durează prea mult. Diferența de vârstă își spune cuvântul, dar și faptul că fiecare dintre ei își doreau altceva de la viața de familie. Masha îi naște doi băieți, însă nu este împlinită doar cu rolul de soție și mamă, de aceea începe să caute validarea și fericirea în societate și în admirația altor bărbați. Rămân cei doi împreună? Vă îndemn să delușiți singuri misterul acestei povești și puternicul mesaj.

Tolstoi a fost omul cel mai cinstit al vremii sale. Întreaga lui viață a fost o căutare permanentă, o strădanie necontenită de a afla adevărul și de a-l aduce în viața de zi cu zi. Tolstoi nu a încercat niciodată să ascundă ori să înfrumusețeze adevărul; fără a se teme nici de puterea religioasă, nici de cea laică, el a arătat lumii adevărul universal, incontestabil și lipsit de orice compromis.

Mahatma Gandhi