Sonata ingerului volumul II - Ela Panait

„Amintindu-si de Fecioara de la Parepa, Eleonora simti unduindu-se in suflet un fir de speranta. Poate, daca s-ar duce la Parepa? se intreaba ea, dar imediat isi raspunse hohotind de plans: zadarnic, nu poate Fecioara sa-i invie pe cei care au murit din cauza mea! Se agata totusi de imaginea acelui loc pentru a-si domoli durerea ce-i chinuia fiinta, depanand intamplarile acelei veri, cand a ajuns pentru prima data la Parepa”. (Sonata ingerului, volumul I)

„ …acordurile pe care le auzise, sau i se paruse ca le aude, o obsedau. Cauta infrigurata foile cu portative si incepu sa transcrie muzica aceea stranie. A lucrat concentrata la maxim, staruind cu migala asupra fiecarei fraze muzicale. Cand, la un moment dat a ridicat ochii de pe partitura, a vazut cocotat pe capacul pianului, ingerul. O lumina difuza il inconjura. Ramase inmarmurita.” (Sonata ingerului, volumul II)

RECENZII