Sfantul Ierarh Vasile cel Mare si familia lui - Ani-Eliza Busuioc

Țin în mâini noua carte scrisă de Ani-Eliza Busuioc și publicată recent la Editura Basilica a Patriarhiei Române. Am lecturat-o cu dorul acela de a o parcurge pe nerăsuflate. Dar adeseori, acesta mi-a fost frânat de adâncimi neașteptat de profunde ale textului. Ele te provoacă la reflecție și te interoghează asupra propriei condiții creștine. Datorită acestui fapt, dar și a altora, consider lucrarea ca un itinerariu de cunoaștere creștină adresat nu doar copiilor, ci și tuturor acelora aflați în căutarea unor modele de viețuire creștină, indiferent de vârstă.

Intitulat „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare și familia lui”, volumul a fost redactat în genul literar epistolar, fiind construit pe baza corespondenței clasice (nu electronice!) dintre doi liceeni ai zilelor noastre, David și Vasile. Redactarea în scris vine ca o propunere și o soluție de reechilibrare în urma utilizării excesive a calculatorului. Pe de altă parte, genul epistolar al lucrării invocă cititorilor una dintre principalele surse pe care s-a bazat alcătuirea acestei hagiografii cu caracter interdisciplinar, corespondența dintre Sfântul Ierarh Vasile cel Mare și rudele sale, ucenicii și prietenii săi, alți episcopi sau personalități politice contemporane lui.

Învățătura despre o gândire și un comportament creștin se regăsește nu doar în matricea dedicată familiei Sfântului Vasile, ci și în crâmpeiele de viață expuse de cei doi interlocutori. Așa că, pentru cei mai puțin pasionați de istorie, cartea nu este doar o lucrare despre cineva din trecut. Ca într-o ramă, acest trecut inspirator pentru noi cei de astăzi, este încadrat de profilul caracterologic al celor doi elevi. Reliefată de epistole, dinamica relației lor plină de grijă reciprocă ne prezintă plauzibile figuri creștine din prezent. În principal e de amintit efortul lui Vasile de a studia și de a alcătui compunerile despre Sfântul Vasile și familia lui, pentru a le împărtăși adecvat lui David. Iar apoi, efortul acestuia din urmă de a le interpreta și de a păstra ceea ce el consideră că îi este de folos sufletesc. În finalul șirului epistolar, Vasile îi propune lui David o binevenită schimbare de roluri.

Cu fiecare scrisoare se păstrează o prezentare a istoriei familiei. Penultima și cea mai amplă îi este dedicată sfântului Vasile cel Mare. Descoperim modele creștine în care se pot regăsi bunici, părinți, tineri, copii, dar și diferite categorii profesionale. Dar portretele fiecărei persoane angajate pe drumul sfințeniei vieții creștine, nu sunt redate individual, ci prin legătura dragostei creștine dintre membrii acestei familii. Această unitate este o reflectare a unității Bisericii în jurul lui Iisus Hristos, cu viața ei plină de încercări și jertfe, dar și de roade în Duhul Sfânt.

Cu fiecare persoană prezentată se va întâlni o anumită fire, un anumit context și adaptat acestuia, un anumit efort și sacrificiu în împlinirea unei viețuiri creștine autentice. De asemenea, se descoperă moduri semnificative de trăire a virtuților creștine în societăți care le sunt adverse. Recunoaștem chipuri de sfinți foarte cunoscuți – Grigorie de Nyssa, de exemplu, dar și mai puțin cunoscuți, precum Navcratie. De asemenea, excepționale chipuri creștine feminine, dintre care o amintesc pe sora cea mare a Sfântului Vasile cel Mare, Macrina cea Tânără. Ele ne aduc în atenție portretele desăvârșite ale sfințeniei mamelor duhovnicești.

Rolul acestei familii în viața Bisericii ne conduce inevitabil la cunoașterea unor momente semnificative din istoria ei. Mă refer la activitatea teologică a sfinților prezentați, manifestată pe diverse planuri: în formarea de noi sfinți, în lupta cu ereziile și cu dezbinările apărute în sânul bisericii, în păstorirea comunităților, în alcătuirea diverselor scrieri – de exemplu în ceea ce astăzi numim Liturghia Sfântului Vasile cel Mare −, în înfiriparea primele forme de organizare monastică sau a primelor spitale și locuri de refugiu pentru cei aflați în dificultăți de tot felul.

Deci, într-o singură carte, avem totodată acces la o istorie a Bisericii, la învățătura Bisericii și mai ales la căi practice de realizare a ei, întăriți fiind de exemplul modelelor.

Concepția grafică a proiectului îi potențează mesajul, invitând cititorul la meditație. Epistolele sunt proiectate în cadrul filelor cărții într-o caligrafie ușor de parcurs, iar ilustrația grav-delicată a fost realizată într-un colaj original de desene și imagini.

Așa cum ne-a obișnuit și cu alte lucrări, autoarea își invită cititori să devină colaboratori creativi la finalul lucrării. Ultimele file sunt destinate impresiilor, unor desene și jocuri legate de subiectul principal.

RECENZII