Scrisori catre Rita - Kaos Moon

L-ai vazut pe Dumnezeu? Nu. Pe Isus? Nici pe asta. Fecioara Maria, sfantul Stefan, Pavel, unul din astia mai noi… Nu, ma, astia nu stau acolo. Pai unde stau? Aici, pe pereti.

Cea care descopera de-a valma frica de moarte si orgasmul, spatiul si limita, curiozitatea si consecintele curiozitatii, sinceritatea si, inainte de toate, faptul simplu ca este pentru a se imparti, ea e acum inaintea mea si habar nu am ce trebuie sa fac. Nu poti sa iubesti tentatia de a deveni femeie, imi spun.

O tineam de dupa gat si priveam inainte. Departe, soseaua spre Buzau, pe care rar, foarte rar, trecea cate o masina. Spre iesire. Toate spre iesire. Iesiti, iesiti din orasul meu. Bai, doamna Neli, mi-ar fi placut sa fiu stapanul lumii. Si cine te opreste, vecine?

La Eforie e cald vara. Babele se scalda in lac. Stau in apa pana la genunchi. Iau apa in palme si o arunca pe corpuri. In liniste. Pe deasupra lor zboara in cerc pescarusii. Au colti si gheare. Apa e salcie. Malul li se scurge de pe sani intr-un mod expresionist. Apoi se scurg si ele.

Bai, Rita, intr-o zi va trebui sa intorc spatele tuturor si sa apuc calea ultimei calatorii, cea mai lunga dintre toate, la capatul careia ma voi intalni cu toate rugaciunile voastre, cu toate asteptarile inselate sau nu, cu mama, cu tata si cu propriile mele brate – care ma vor strange, apoi ma vor lua de dupa umeri si ma vor conduce prin salonul unde ma asteapta pregatit orgasmul unei femei care ma va trimite mai departe, intr-un nou ciclu.

(fragment)

RECENZII