Scrisori catre Liviu Rusu - Ilie Rad

Editie ingrijita, prefata, nota asupra editiei si indice de nume de Ilie Rad

Colaboratori:
Rodica Baconsky – traducerea scrisorilor din limba franceza (12 la numar) si adnotarea acestora
Vasile Voia – traducerea scrisorilor din limba germana (75 la numar) si prefatarea acestora.

 

La 9 noiembrie a. c. se vor implini 35 de ani de la moartea profesorului Liviu Rusu (1901-1985), despre care Marian Papahagi spunea ca este unul dintre „foarte putinii autori de sisteme de estetica romaneasca si, ca atare, unul dintre cei mai insemnati ai ei”. Pentru a marca acest eveniment, a aparut, la Editura Scoala Ardeleana din Cluj-Napoca, volumul Scrisori catre Liviu Rusu. Editie ingrijita, prefata, nota asupra editiei si indice de nume de Ilie Rad, 722 de pagini.
Volumul contine un numar de 320 de scrisori primite de Liviu Rusu de-a lungul a peste o jumatate de veac (1931-1985), de la 99 de corespondenti din tara si din strainatate. Intre cei din tara se numara mari personalitati ale culturii si literaturii romane, cum ar fi: Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Nicolae Tonitza, Ovid Densusianu, Florian Stefanescu-Goanga, Tudor Vianu, N. I. Popa (fratele scriitorului Victor Ion Popa), Iorgu Iordan, D. Pacurariu, Traian Liviu Biraescu, Monica Lazar, Nicolae Balota, Jean Livescu, Eugen Todoran, Alexandru Andritoiu, Mihai Ursachi, I. C. Chitimia, Gavril Scridon, Aug. Z. N. Pop, Ladislau Gáldi, Dan Manuca, Iordan Datcu, Al. Dima, D. Micu, Stefan Aug. Doinas, Mircea Martin, Ion Vlasiu s. a. Dintre straini ii amintim pe Charles Lalo (conducatorul sau de doctorat, de la Sorbona), Joseph Gantner, Mario Ruffini, Odette Duval, Nikolaus Britz, Wilhelm Reiter, Max Moullet s. a.
Sunt incluse si scrisori de la unii autori uitati (Virginia Serbanescu, Alexandru Vitianu, Nae Antonescu, Pavel Bellu, Bucur Tincu, George Gana, Horia Stanca, Nicolae Albu, Nicolae Trifoiu, Valentina Fettinger), cercetatori mai putin cunoscuti (Vasile Carabis, Stefan Iacob, Iulian Gavat, Ion Didilescu, Monica M. Grecu, Nicolae Parvu, Gratian C. Marcus, Sevilla Raducanu, George Corbu, Ion Budescu s. a.), de la autori aflati la inceputul carierei lor literare sau stiintifice (Ioan Iacob, Dumitru N. Zaharia) etc. Cum unii dintre acesti autori nu sunt consemnati in dictionarele noastre literare, volumul de fata ofera ample fise biobibliografice, care pot suplini lipsa informatiilor din dictionare, oferind datele necesare pentru completarea acestora.
Desigur, marea majoritate a corespondentilor sunt inclusi cu o scrisoare sau doua, dar sunt si autori mai prolifici la acest capitol: I. D. Sirbu (22 de scrisori), Monica Lazar (18), Ilie Rad (17), Ovidu Vuia (13), Nicolae Balota (11), Traian Liviu Biraescu (10). Dintre straini, campion este Wilhelm Reiter (fost student, la Cluj, al profesorului Liviu Rusu, cu 37 de scrisori), Nikolaus Britz (24), Max Moullet (8) etc.
Volumul include si un numar de 10 Anexe: Ioan A. Vatasescu, fost secretar general al Universitatii clujene (cu un „memento” privind unele aspecte din viata Universitatii „Regele Ferdinand I” (devenita „Victor Babes”) si o ampla scrisoare, adresata fostului rector, Raluca Ripan), Iorgu Iordan (cu o recomandare pentru intrarea in partid a lui Liviu Rusu), Nicolae Balota (comentarii la culegerea de poezie populara a lui Lucian Blaga), Nicolae Trifoiu (un articol privind mutarea statuii lui Lucian Blaga, din Parcul „Babes” in fata Teatrului National din Cluj-Napoca), Ilie Rad (cuvantare dura la Conferinta cu activul de partid al Centrului Universitar Cluj, din 1977), Crisan Mircioiu (cuvant introductiv la o conferinta a lui Liviu Rusu despre Goethe), Mircea Martin (cronica radio – O comedie a erorilor critice – la volumul lui Liviu Rusu, Scrieri despre Titu Maiorescu), George Gana (cronica radio la volumul lui Liviu Rusu, De la Eminescu la Lucian Blaga si alte studii literare si estetice).

Profesorul Vasile Voia prezinta, detaliat, in doua secvente, corespondenta in limba germana a fostului sau mentor, aratand ca „Liviu Rusu a reprezentat un capitol important din istoria relatiilor cu strainatatea, in cazul de fata cu Germania Federala, intr-o epoca in care in Romania nu existau conditii prielnice si nici interese, pentru a sustine o asemenea relatie”.
Pentru toate aceste motive, este pe deplin justificat mottoul ales din Octavian Goga pentru prezenta editie: „O lume veche-mi reinvie.”
Deosebit de valoroasa este, sub aspect documentar, anexa cu cele 119 ilustratii (alb-negru si color), in care sunt incluse: copertele celor 20 de carti scrise Liviu Rusu, copertele cartilor prefatate, copertele seriei de Opere (sase volume, ingrijite de profesorul Vasile Voia), 22 de scrisori facsimilate – un adevarat regal caligrafic –, fotografii din viata privata si publica a lui Liviu Rusu, colajul „Hronicul si cantecul varstelor”, care cuprinde opt fotografii ale profesorului, din tinerete pana la maturitate, un autograf de la Liviu Rusu, un poem al lui Mircea Vaida Voevod, intitulat Inorogul si Profesorul de Estetica, dedicat profesorului Liviu Rusu, la implinirea varstei de 80 de ani, si publicat in revista Tribuna clujeana (un act de curaj, pentru ca, in anii aceia, nu se puteau dedica poezii decat cuplului dictatorial). Bine reflectata in imagini este si posteritatea lui Liviu Rusu: fotografii de la evocarile care au avut loc, anual, in orasul Sarmasu (localitatea de nastere a savantului clujean), de la ceremonia de lansare a unor carti dedicate lui Liviu Rusu, fotografii cu nume de institutii sau strazi cu numele acestuia, o pagina cu membrii Academiei Romane, de la litera R, in care apare si esteticianul roman.
Cartea indeplineste in cel mai inalt grad standardele stiintifice: scrisorile in germana sau franceza au fost traduse de doi traducatori profesionisti (profesorii Vasile Voia, respectiv Rodica Baconsky). Sunt mentionate, in Nota asupra editiei, normele de transcriere, ce scrisori au fost publicate anterior si unde anume. Notele de subsol, foarte numeroase si bogate (peste 850 la numar), ofera toate informatiile necesare pentru intelegerea corecta a mesajului fiecarei scrisori.
Coperta (cartonata) este datorata artistului-grafician Könczey Elemér, care a conceput si forzatul cartii (in limbaj tipografic: fila libera, colorata, in functie de culoarea copertei, asezata intre scoarta cartilor legate si prima fila). Hartia este de cea mai buna calitate, corpul de litera este unul generos (12), iar fontul ales este si el unul select (Minion pro).

Fiecare autor are o deschidere de subcapitol, textul fiind aerisit si putandu-se citi cu placere. Tehnoredactarea apartine experimentatei Cristina Brait, de la Editura Scoala Ardeleana. Cartea nu contine greseli de ortografie, culegere sau de informatie (o raritate in piata editoriala de azi), datorita sprijinului acordat la acest capitol de doamnele Rodica Baconsky si Cristina Brait. Cateva scrisori in limba germana, scrise de mana si devenite ilizibile, au fost descifrate, cu competenta, de catre domnul Richard Müller-Schmitt, reputat editor la celebra Editura Reclam, din Germania. Indicele de nume (cu circa 500 de „intrari”) ajuta la identificarea persoanelor despre care se vorbeste in carte.
In concordanta deplina cu profilul cartii, inainte de prefata editorului, sunt publicate doua texte confesive: Ganduri despre tatal meu, datorat doamnei Liana Marta Rusu, fiica cea mare a profesorului Liviu Rusu, si Dincolo de cuvinte, text semnat de Dana Marta, una dintre nepoatele savantului clujean.
Despre viata si activitatea lui Liviu Rusu s-au scris zeci de articole omagiale, zeci de cronici si recenzii. Dintre acestea, pe coperta IV figureaza urmatoarele cuvinte scrise de Nicolae Balota, care sintetizeaza admirabil rolul profesorului Liviu Rusu in cultura romana si calitatile sale de OM. Textul reconfirma paternitatea spirituala asupra celor din fostul Cerc Literar de la Sibiu: „Profesorul [Liviu Rusu] era si el o victima, umilita si obidita a comunismului. Alungat de la catedra, el nu se lasa insa zdrobit de tot ce ne apasa in acei ani. Vitalitatea sa il ajuta sa infrunte greutati si obstacole. Acel enthousiasmos, in buna, vechea traditie a vesnic tinerilor elini, entuziasmul care razbatea uneori in prelegerile sale de estetica, precum si in comentariile sale mai vechi, pe marginea unor concerte universitare, continuau sa-l anime chiar si in anii de depresiune. Acest foc launtric l-a insufletit atunci cand, intr-un moment propice, a indraznit ceea ce altii n-ar fi avut curajul sa intreprinda: «reabilitarea» lui Titu Maiorescu. Gestul sau, in aceasta imprejurare, a fost de bun augur, era semnul unei desteptari.
Cum as putea uita ca, iesind din puscarie, intr-un timp al multor lasitati, cand fosti confrati, colegi, ba chiar si unii amici se codeau sa se apropie de mine, ca de un ciumat, am gasit in fostul meu profesor de estetica, a carui cariera universitara fusese deviata acum spre literatura comparata, un prieten, un adevarat parinte spiritual. […]
Era firesc ca, dintre fostii mei profesori, sa-l aleg pe el ca «Doctorvater». Asumam o filiatie, cea a esteticianului de la care invatasem atatea, dupa cum el asuma in mod firesc o paternitate spirituala asupra noastra, a celor din fostul Cerc Literar din Sibiu.”