Sarma ghimpata. Cand focurile se vor stinge printre ruine - Claudiu Komartin

I s-a spus generatia razboiului – e generatia de poeti formata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, care, reprimata de cenzura antonesciana, se pregatea sa se afirme dupa 1944. I s-a mai spus generatia pierduta, pentru ca reprezentantii ei au fost fie inghititi de inchisorile comuniste, fie confiscati de aparatul de propaganda, atunci cand nu au ales (au fost siliti sa aleaga) cariere anonime, departe de poezie. Cu cateva exceptii individuale (Ion Caraion, Geo Dumitrescu si putini altii), aceasta generatie nu a atins marele potential pe care il anunta. In urma ei raman, totusi, suficiente volume si poeme extraordinare. Din pacate, istoria literara i-a acordat prea putina atentie. Spre deosebire de Cercul Literar de la Sibiu, celalalt versant al poeziei din anii ’40, care si-a exploatat si intretinut imaginea, generatia albatrosista a lui Geo Dumitrescu & Co. a ramas un subiect ingropat in arhive. Tocmai de aceea i s-a spus, cum ziceam, generatia pierduta, pentru ca pierduta a ramas pana azi. Pana azi, cand splendida antologie critica a lui Claudiu Komartin ii face, in sfarsit, dreptate. Extrasa dintr-un cartus al timpului, aceasta poezie atinge, in cele din urma, prezentul nostru: acum ii putem admira frumusetile, enigmele si actualitatea. - Mihai Iovanel