Sange de nisip. Poeme - Elena Carausan

Prefata de Ion Muresan; Imagine coperta I si ilustratii de Ioan Marchis

 

Acum vreo doi ani, la Tabara de literatura de la Ocolis, mi-a fost dat sa ascult in una din seri o lectura de poezie dupa care, daca as fi avut la indemana o stampila cu inscriptia „Fragil”, mi-as fi aplicat-o fara nici o ezitare pe piept, in dreptul inimii, caci rar mi-a fost dat sa ascult o poezie in care corpul sa fie atat de vulnerabil. Acum, la lectura, poezia Elenei Carausan imi pare a sta sub semnul nelinistii. Spun asta pentru ca in cartea ei, Sange de nisip, totul este in miscare. Intregul univers al poeziei e cuprins de o teribila frenezie, de o ciudata agitatie. O agitatie, pana in maduva cuvintelor, as zice. Caci de frenezia aceasta s-au molipsit si cuvintele, care par ele insele a nu avea odihna: „deschide, inchide/ cheama, recheama/ alunga, inunda”, „sus-jos, sus-jos,/ din creier pana la calcaie”. Sugestia pe care poeta reuseste sa o transmita este aceea a unui univers pulsatil, a unui imens cosmos-inima.

Sangele cuvantului si noua lui lucrare „sub acoperire”, in spatiul dintre silabele care oricum nu mai au sens, in viziunea poetei noastre, este Gandul. Gandul este sangele perfect, fara defectiuni. Gandul este poarta spre o renastere nesfarsita: „Gandul va naste ganduri,/ ca semintele de rodie,/ ma voi inmulti/ ma voi naste, pe rand, cate una/ pentru fiecare zodie/ si-n fiecare gand voi fi o alta”.

Dar eu cred ca Elena Carausan este indiscutabil locuita de geniul Poeziei. Caci numai poetii autentici isi inchipuie, cu disperare, ca paradisul este „o lume de cuvinte ce-nvinge,/ si o dragoste intru vesnicia lor”.

* * *

Elena Carausan este membra a Cenaclului de literatura „Ion Burnar” din Baia Mare.

Volume de poezie: In spatele pendulei (2000), Ora de alchimie (2014).

Aparitii in antologii: Pasi impreuna, Baki Ymeri, Anotimpul Iubirii, eCreator – Prietenii Literare, Cuvant in lume.

A publicat poeme in: Archeus, Nord Literar, Poesis, Luceafarul.