Sagarmatha - Moni Stanila

La prima si grabita vedere, s-ar putea spune ca Sagarmatha e un poem istoric. Si nici n-ar fi asa de gresit un astfel de exercitiu taxonomic; atata doar ca trebuie numaidecat precizat urmatorul lucru – Moni Stanila nu scrie poeme despre istoria universala pentru a deveni un cetatean al Universului, sau al Istoriei Universale, precum stim noi cine. Dimpotriva, ea incearca mai degraba sa faca din Istoria Universala un cetatean al poeziei ei. Mallarmé facea candva distinctia intre poezie (care se ocupa cu spatiul privat) si reportaj (care are in jurisdictie tot ce tine de spatiul public); in Sagarmatha pariul major al lui Moni Stanila e sa infirme distinguo-ul acesta al poetului francez si sa demonstreze ca jurisdictia poeziei acopera totul, de la public la privat si viceversa. Inteleasa astfel, Sagarmatha e antonimul perfect al Spatiului privat al Elenei Vladareanu. Relatie care defineste deopotriva modul in care Moni Stanila intelege poezia, dar si nivelul la care a ajuns sa joace.